certificat dex - definiţie, sinonime, conjugare
CERTIFICÁ, certífic, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui fapt, înscris etc. – Din fr. certifier, lat. certificare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CERTIFICÁT, certificate, s.n. Act oficial prin care se confirmă exactitatea unui fapt, autenticitatea unui înscris sau în care se atestă o anumită calitate, în vederea valorificării unor drepturi; atestat. ♢ Certificat de alegător = (în unele state) act prin care se constată înscrierea unui cetăţean, în listele electorale şi pe baza căruia acesta îşi exercită dreptul la vot. Certificat prenupţial = certificat medical eliberat celor ce vor să se căsătorească, prin care se atestă că starea sănătăţii acestora este corespunzătoare pentru întemeierea unei familii. – Din fr. certificat, lat. certificatum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CERTIFICÁ certífic tranz. (acte, scrisori, semnături) A califica drept autentic (aplicând o ştampilă); a face să fie valabil; a legaliza; a autentifica. /<fr. certifier, lat. certificare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CERTIFICÁT ~e n. 1) v. A CERTIFICA. 2) Document oficial prin care se atribuie anumite drepturi sau se certifică ceva. ~ de naştere. /<fr. certificat, lat. certificatum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CERTIFICÁ vb. I. tr. A adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. [P.i. certífic. / < lat. certificare, cf. it. certificare, fr. certifier].
(Dicţionar de neologisme)

CERTIFICÁT s.n. Act (oficial) prin care se confirmă, se atestă ceva. [< fr. certificat, it. certificato < lat.t. certificatum].
(Dicţionar de neologisme)

CERTIFICÁ vb. tr. a adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. (< fr. certifier, lat. certificare)
(Marele dicţionar de neologisme)

CERTIFICÁT s. n. act oficial prin care se certifică, se atestă ceva. (< fr. certificat, lat. certificatum)
(Marele dicţionar de neologisme)

certificá vb., ind. prez. 1 sg. certífic, 3 sg. şi pl. certífică; conj. prez. 3 sg. şi pl. certífice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

certificát s. n., pl. certificáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CERTIFICÁ vb. v. confirma.
(Dicţionar de sinonime)

CERTIFICÁT s. (astăzi rar) atestat, (înv.) atestaţie, certificaţie, încredinţare, patentă, testimoniu, teşcherea, zapiscă. (~ de 10 clase.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce cer cert certi certif

Cuvinte se termină cu literele: at cat icat ficat ificat