ceruire dex - definiţie, sinonime, conjugare
CERUÍ, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Ceară + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CERUÍRE, ceruiri, s.f. Acţiunea de a cerui; ceruit. – V. cerui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CERU//Í ~iésc tranz. (fire, scânduri etc.) A acoperi cu un strat subţire de ceară. ♢ ~ parchetul a lustrui parchetul cu ceară. /ceară + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ceruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ceruiésc, imperf. 3 sg. ceruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ceruiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ceruíre s. f., g.-d. art. ceruírii; pl. ceruíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CERUÍRE s. ceruială, ceruit. (~ parchetului.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce cer ceru cerui ceruir

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire ruire eruire