cerute

CERÚT s.n. Faptul de a cere (3); cerşit, cerşetorie. – V. cere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

cerút s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CERÚT adj. v. trebuincios.
(Dicţionar de sinonime)