cesionare dex - definiţie, sinonime, conjugare
CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A transmite un drept de creanţă unei alte persoane în temeiul unui contract de cesiune; a renunţa de bunăvoie la un drept în avantajul cuiva. [Pr.: -si-o-] – Din cesiune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CESIONÁR, -Ă, cesionari, -e, s.m. şi f. Persoană care beneficiază de un contract de cesiune, căreia i se transferă de la altcineva un bun sau un drept. [Pr.: -si-o-] – Din fr. cessionnaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CESION//Á ~éz tranz. jur. (drepturi sau bunuri materiale) A transmite altei persoane printr-o cesiune. [Sil. -si-o-] /Din cesiune
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CESIONÁR ~ă (~i,~e) m. şi f. Persoană care beneficiază de o cesiune. [Sil. -si-o-] /<fr. cessionnaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CESIONÁ vb. I. tr. A ceda, a renunţa (la un drept, la un bun etc.); a transfera un drept în avantajul cuiva. [Pron. -si-o- / după fr. cession].
(Dicţionar de neologisme)

CESIONÁR, -Ă s.m. şi f. Persoană căreia i se face o cesiune. [Cf. fr. cessionnaire, it. cessionario].
(Dicţionar de neologisme)

CESIONÁ vb. tr. a face o cesiune. (< cesi/une/ + -ona)
(Marele dicţionar de neologisme)

CESIONÁR, -Ă s. m. f. cel care beneficiază de o cesiune. (< fr. cessionnaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

cesioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. cesionéz, 3 sg. şi pl. cesioneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cesionáre s. f., g.-d. art. cesionării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cesionár s. m. (sil. -si-o-), pl. cesionári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cesionáră s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art. cesionárei; pl. cesionáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ce ces cesi cesio cesion

Cuvinte se termină cu literele: re are nare onare ionare