cesiune

CESIÚNE, cesiuni, s.f. Transmitere de către o persoană altei persoane a unui drept de creanţă cu titlu oneros în temeiul unui contract. ♦ (Concr.) Obiect, bun cesionat. [Pr.: -si-u-] – Din fr. cession, lat. cessio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CESIÚN//E ~i f. jur. 1) Transmitere de către o persoană altei persoane un drept de creanţă în baza unui contract. 2) Drept sau bun material cesionat. ~ea bunurilor. [Sil. -si-u-] /<fr. cession, lat. cessio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CESIÚNE s.f. Contract prin care creditorul transmite unei persoane, contra unei sume de bani, drepturile pe care le are faţă de datornicul său. ♦ (Concr.) Bun cesionat. [Pron. -si-u-. / cf. fr. cession, it. cessione, lat. cessio].
(Dicţionar de neologisme)

CESIÚNE s. f. cedare. ♢ transmitere prin contract de către o persoană sau firmă (cedent) unei alte persoane sau firme (cesionar) a unui bun sau a unui drept. ♢ bun cesionat. (< fr. cession, lat. cessio)
(Marele dicţionar de neologisme)

cesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. cesiúnii; pl. cesiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)