chef dex - definiţie, sinonime, conjugare

chef

[Sinonime]
CHEF, chefuri, s.n. 1. Petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (şi cântec). 2. Stare de (uşoară) beţie şi de bună dispoziţie a omului care a băut. 3. Bună dispoziţie, voie bună, veselie; toane bune. 4. Voie, poftă, dorinţă. ♦ Dorinţă ciudată, neaşteptată; capriciu, toană. 5. (Înv.) Tabiet. – Din tc. keyf (lit. keyif).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHEF ~uri n. 1) Petrecere mare cu oaspeţi mulţi (şi lăutari); ospăţ. Un ~ de pomină. 2) Dispoziţie bună a omului puţin băut. A fi cu ~. 3) Dorinţă de a avea sau de a face ceva; poftă; gust. A nu avea ~. /<turc. ke[yi]f
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

chef (chéfuri), s.n. – 1. Bună dispoziţie, voie bună. – 2. Poftă, dorinţă. – 3. Capriciu, toană. – 4. Petrecere, zaiafet. 5. Beţie. – Mr. k’efe, megl. chef. Tc. kef, keyif „dar, satisfacţie; beţie” (Roesler 596; Şeineanu, II, 103; Lokotsch 1007; Ronzevalle 153); cf. ngr. ϰέφι, bg. kef. – Der. chefui (chefălui, chefeli), vb. (a face un chef, a benchetui; a se îmbăta); chefliu, s.m. (petrecăreţ; afumat, cherchelit; vesel, bine dispus), din tc. keiyfli; chefos, adj. (bine dispus; dornic de petrecere); chefir, s.n. (lapte fermentat), din tc. kefir, cf. it. chefir (Battisti, II, 884).
(Dicţionarul etimologic român)

chef s. n., pl. chéfuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CHEF s. 1. benchetuială, ospăţ, petrecere, praznic, prăznuire, (pop.) benchet, chiolhan, refenea, zaiafet, (înv. şi reg.) petrecanie, (Mold.) guleai. (Se întorc de la chef.) 2. v. beţie. 3. v. poftă. 4. v. capriciu.
(Dicţionar de sinonime)

CHEF s. v. tabiet.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ch che

Cuvinte se termină cu literele: ef hef