chelar dex - definiţie, sinonime, conjugare

chelar

[Sinonime]
CHELÁR, chelari, s.m. Persoană care deţinea cheile cămării sau pivniţei şi care administra proviziile unei gospodării boiereşti. – Din sl. kelarŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHELÁR ~i m. înv. Dregător care avea în grijă pivniţele şi cămările boiereşti. /<sl. kelaru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

chelár (chelári), s.m. – Majordom, intendent, persoană care deţinea cheile cămării unei gospodării boiereşti. Gr. ϰελλάριος (Murnu), în parte prin intermediul sl. kelarĭ. La origine este lat. cellarium (cf. it. cellaio, fr. cellier), care, prin intermediul ngr. ϰελλάρι(ον), a dat şi chelar, s.n. (cămară, depozit de provizii), cf. celar. Cuvîntul gr. a trecut în tc., bg. kiler, de unde dubletul rom. chiler, s.n. (cămară). – Der. chelăriţă, s.f. (soţia chelarului; femeie care îndeplinea funcţia de chelar); chelărie, s.f. (îndeletnicirea de chelar).
(Dicţionarul etimologic român)

chelar, chelari s.m. (deţ.) gardian. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

chelár s. m., pl. chelári
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CHELÁR s. pivnicer.
(Dicţionar de sinonime)

CHELÁR s. v. cămară.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ch che chel chela

Cuvinte se termină cu literele: ar lar elar helar