chelălăit dex - definiţie, sinonime, conjugare
CHELĂLĂÍ, pers. 3 chelắlăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuţite şi repetate; a scheuna. – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHELĂLĂÍT1 s.n. Chelălăială. – V. chelălăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHELĂLĂÍT2, -Ă, chelălăiţi, -te, adj. (Despre lătrat) Tânguitor, ascuţit şi repetat. – V. chelălăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CHELĂLĂ//Í ~iéşte intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete ascuţite şi tânguitoare; a scheuna. 2) fig. pop. (mai ales despre copii) A plânge cu sunete dese. [Sil. -lă-i] /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

chelălăí (-ăésc, -ít), vb. – A scheuna (despre cîini). – Var. schelălăi. Creaţie expresivă, cf. ngr. ϰελρίζω „a murmura”, prov. quila, fr. (Marne) quialer, cu aceeaşi accepţie. – Der. chelălăială, chelălăitură, chelălăit, chilălău, s.f. şi n. (scheunat). Cf. schilă.
(Dicţionarul etimologic român)

chelălăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. chelălăie, imperf. 3 sg. chelălăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

chelălăít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CHELĂLĂÍ vb. v. schelălăi.
(Dicţionar de sinonime)

CHELĂLĂÍT s. v. schelălăit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ch che chel chela chelal

Cuvinte se termină cu literele: it ait lait alait lalait