CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. Chenar + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CHENĂRUÍT, -Ă, chenăruiţi, -te, adj. (Rar) Cu chenar. – V. chenărui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CHENĂRU//Í ~iésc tranz. (obiecte) A prevedea cu un chenar. /chenar + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
chenăruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. chenăruiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CHENĂRUÍ vb. a împrejmui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CHENĂRUÍT, -Ă, chenăruiţi, -te, adj. (Rar) Cu chenar. – V. chenărui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
chenăruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. chenăruiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CHENĂRUÍ vb. a împrejmui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.)
(Dicţionar de sinonime)