cherchelit dex - definiţie, sinonime, conjugare
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (uşor); a se ameţi. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHERCHELÍT, -Ă, chercheliţi, -te, adj. (Fam.) Care s-a îmbătat (uşor); ameţit. – V. chercheli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CHERCHEL//Í ~ésc tranz. pop. A face să se cherchelească; a ameţi; a afuma; a aghesmui. /cf. ung. kérkedni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CHERCHEL//Í mă ~ésc intranz. pop. A se îmbăta uşor; a se ameţi; a se afuma; a se aghesmui. /cf. ung. kérkedni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cherchelí (-lésc, -ít), vb. – A fi ameţit, a se îmbăta uşor. – Var. chirchi(u)li, cherchezi, chiurlui. Creaţie expresivă (cf. Graur, BL, IV, 91 şi 97). S-au propus mai multe etimoane neconvingătoare: din mag. kérkedni „a presupune”, după Scriban, Arhiva, 1912; de la cherc şi pili, după DAR; din mag. korhely „neisprăvit, coate-goale”, după Drăganu, Dacor, VI, 269. Ultima var. nu este clară; după cum nu este nici intenţia primară a creaţiei expresive. Este posibil să fie cuvînt din aceeaşi familie cu chercheriţă, s.f. (păduche de oi, Melophagus ovinus; tăun, Hippobosca equina), cu var. chercheriţă, chi(r)chi(ri)ţă (după Conev 52 şi Scriban, acest cuvînt derivă din bg. kekerica „broască,” ce pare tot un cuvînt expresiv). Dacă nu greşim în privinţa acestei ipoteze, imaginea de bază trebuie să fie cea a unui mers şovăielnic sau poticnit, ca cel al beţivului şi cum pare a fi cel al unui crustaceu. După Giuglea, Contributions, 10, chercheriţă provine din gr. ϰίϰι „ricin”, cu suf. -iţă.
(Dicţionarul etimologic român)

cherchelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cherchelésc, imperf. 3 sg. chercheleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. chercheleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CHERCHELÍ vb. v. îmbăta.
(Dicţionar de sinonime)

CHERCHELÍT adj. v. beat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ch che cher cherc cherch

Cuvinte se termină cu literele: it lit elit helit chelit