chestiune
[Sinonime]
CHESTIÚNE, chestiuni, s.f. 1. Problemă, temă etc. de care se preocupă cineva. ♢ Expr. (Lucrul, problema, persoana etc.) în chestiune = (lucrul, problema etc.) despre care este vorba în discuţia respectivă. ♦ Întrebare pusă unui elev, unui candidat etc. 2. (Fam.) Întâmplare, fapt divers. [Pr.: -ti-u] – Var.: chéstie s.f.] – Din fr. question, lat. quaestio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CHESTIÚN//E ~i f. 1) Afacere care necesită rezolvare; treabă; problemă. 2) Obiect al unei preocupări. 3) Întrebare pusă de un examinator unui elev, student sau candidat. 4) fam. Fapt divers; întâmplare. [G.-D. chestiunii; Sil. -ti-u-] /<fr. question, lat. quaestio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
chestiúne (chestiúni), s.f. – Problemă, temă. – Var. (fam.) chestie, (înv.) cesti(un)e. Fr. question. – Der. (din fr.) chestiona, vb.; chestionar, s.n.
(Dicţionarul etimologic român)
CHESTIÚNE s.f. 1. Problemă care constituie obiectul unei preocupări, al unei discuţii etc. ♦ Întrebare (pusă unui elev, unui candidat etc.). 2. (Fam.) Întâmplare, problemă, fapt, lucru. [Var. cestiune, chestie s.f. / cf. fr. question, lat. quaestio].
(Dicţionar de neologisme)
CHESTIÚNE s. f. 1. problemă care constituie obiectul unei preocupări, al unei discuţii etc. ♢ întrebare (pusă unui elev, unui candidat etc.). 2. (fam.) întâmplare, fapt, lucru. (< fr. question, lat. quaestio)
(Marele dicţionar de neologisme)
chestiúne s. f. (sil. -ti-u-), g.-d. art. chestiúnii; pl. chestiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CHESTIÚNE s. 1. v. problemă. 2. problemă. (~ care se pune este următoarea ...) 3. afacere, interese (pl.), problemă, treabă, (pop. şi fam.) daraveră, (reg.) tamjă, (înv.) negoţ. (Şi-a rezolvat toate ~ile.) 4. lucru, poveste, pricină, problemă, socoteală, treabă, (înv.) madea, (rusism înv.) predmet. (S-a lămurit ~ aceea?) 5. v. întâmplare. 6. v. întrebare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CHESTIÚN//E ~i f. 1) Afacere care necesită rezolvare; treabă; problemă. 2) Obiect al unei preocupări. 3) Întrebare pusă de un examinator unui elev, student sau candidat. 4) fam. Fapt divers; întâmplare. [G.-D. chestiunii; Sil. -ti-u-] /<fr. question, lat. quaestio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
CHESTIÚNE s.f. 1. Problemă care constituie obiectul unei preocupări, al unei discuţii etc. ♦ Întrebare (pusă unui elev, unui candidat etc.). 2. (Fam.) Întâmplare, problemă, fapt, lucru. [Var. cestiune, chestie s.f. / cf. fr. question, lat. quaestio].
(Dicţionar de neologisme)
CHESTIÚNE s. f. 1. problemă care constituie obiectul unei preocupări, al unei discuţii etc. ♢ întrebare (pusă unui elev, unui candidat etc.). 2. (fam.) întâmplare, fapt, lucru. (< fr. question, lat. quaestio)
(Marele dicţionar de neologisme)
chestiúne s. f. (sil. -ti-u-), g.-d. art. chestiúnii; pl. chestiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CHESTIÚNE s. 1. v. problemă. 2. problemă. (~ care se pune este următoarea ...) 3. afacere, interese (pl.), problemă, treabă, (pop. şi fam.) daraveră, (reg.) tamjă, (înv.) negoţ. (Şi-a rezolvat toate ~ile.) 4. lucru, poveste, pricină, problemă, socoteală, treabă, (înv.) madea, (rusism înv.) predmet. (S-a lămurit ~ aceea?) 5. v. întâmplare. 6. v. întrebare.
(Dicţionar de sinonime)