chițele dex - definiţie, sinonime, conjugare
CHÍTĂ, chite, s.f. (Reg.) 1. Mănunchi de flori, de frunze etc. 2. Mănunchi format din douăsprezece fuioare de in sau de cânepă. – Din scr. kita, ucr. kyta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHIT1 adv. (Fam.; în expr.) A fi chit (cu cineva) = a nu mai datora nimic (cuiva); a nu mai avea de dat (cuiva) nici o socoteală. Chit că... = chiar dacă..., indiferent dacă... – Din fr. quitte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHÍT//Ă ~e f. pop. 1) Mănunchi de flori; buchet. 2) Mănunchi format din douăsprezece fuioare de in sau de cânepă. /<sb. kita, ucr. kyta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CHIT1 adv. pop. : A fi ~ cu cineva a se achita cu cineva. ~ că... cu toate că... /<fr. quitte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

chítă (chíte), s.f. – 1. Buchet. – 2. Mănunchi, snop. – Var. (Banat) chit. Sl. (ceh., rut.) kyta, probabil prin intermediul sb. kĭta, (Cihac, II, 50; cf. Daničič, V, 13; Conev 50); cf. rus., pol. kita, bg. kitka. – Der. chitat, adj. (Trans., strîns în mănunchi). – Cf. chiti.
(Dicţionarul etimologic român)

chit (-te), s.n. – Mantou, palton. Germ. Kittel (DAR). În Trans. de Nord.
(Dicţionarul etimologic român)

chit adv. – Liber, în pace. Fr. quitte. Se întîlneşte cu dubletele cfit şi fit, care redau pronunţarea germ. quitt. – Der. (de la cfit) cfitui, vb. (a rezolva probleme; a fi liniştit). Forma chitui se aude mai puţin, fiind înlocuită prin achita. După Sanzewitsch 201, cfitui vine din rus. kvitovatĭ.
(Dicţionarul etimologic român)

CHIT adv. (Franţuzism) Achitat, plătit. ♢ (Fam.) A fi chit (cu cineva) = a-şi fi plătit o datorie faţă de cineva. [< fr. quitte].
(Dicţionar de neologisme)

CHIT1 adv. (fam.) a fi ~ (cu cineva) = a-şi fi plătit o datorie faţă de cineva. (< fr. quitte)
(Marele dicţionar de neologisme)

chita golanului expr. (şc.) nota cinci. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

chítă s. f., pl. chíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

chit adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

chítă, chíte, s.f. (pop.) mănunchi a) mănunchi de flori, buchet, struţ. b) mănunchi, jurubiţă, mănuşă de fuioare. c) mănunchi de grâu. d) mănunchi, mănuşă de frunze de tutun. e) mănunchi sau ciucure de cireşe. 2. stol de păsări. 3. numele unui joc de copii şi al unui dans ţărănesc. 4. (reg., înv.) grijă, dorinţă imperioasă. 5. moment oportun, decisiv; noroc. 6. (reg., înv.) gând rău, pică, ciudă, necaz.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

chiţéle s.f. pl. (reg.) bucată de ţesătură din lână, cu ciucuri în poale, purtată de bănăţence înapoi (în faţă având catrinţa); opreg.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
CHÍTĂ s. v. buchet, mănunchi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ch chi chit chite chitel

Cuvinte se termină cu literele: le ele tele itele hitele