CHIABURÉSC, -EÁSCĂ, chiabureşti, adj. Care aparţine chiaburilor, privitor la chiaburi, caracteristic chiaburilor. – Chiabur + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăţi. – Din chiabur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
chiaburésc adj. m. (sil. chia-), f. chiabureáscă; pl. m. şi f. chiaburéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
chiaburí vb. (sil. chia-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chiaburésc, imperf. 3 sg. chiabureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. chiabureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CHIABURÍ vb. v. îmbogăţi, înavuţi, închia-buri.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăţi. – Din chiabur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
chiaburí vb. (sil. chia-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chiaburésc, imperf. 3 sg. chiabureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. chiabureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CHIABURÍ vb. v. îmbogăţi, înavuţi, închia-buri.
(Dicţionar de sinonime)