chiag dex - definiţie, sinonime, conjugare

chiag

chiág (-guri), s.n. – 1. Ferment extras din sucul gastric al rumegătoarelor şi al copilului, care încheagă cazeina din lapte. – 2. Cea de a patra despărţitură a stomacului rumegătoarelor, din care se extrage cheagul. – 3. Coagul. – 4. Nucleu, bază, origine, fundament. – Var. (Trans. de Nord) ciag. Mr., megl. cl’ag. Lat. vulg. clagum, de la quaglum forma pop. de la coagulum „cheag” (Densusianu, Hlr., 90; Puşcariu 355; Candrea-Dens., 332; REW 2006; DAR); cf., de la forma fără metateză, it. caglio, prov. calh, v. fr. cail, cat. coall, sp. cuajo, port. coalho. Cuvîntul sard. menţionat de Puşcariu în sprijinul celui rom. nu este valabil, cf. Wagner 113. Cf. totuşi o metateză asemănătoare în lat. *clagorium › alb. kljuar (Meyer, 193), ca şi în cochlea › it. chioccia, copula › napol. chioppa, pungulus › rom. ghimp, etc. Der. chegar, s.n. (găleată unde se încheagă laptele), care ar putea proveni direct din lat. *clagorium, menţionat mai sus, şi care s-a conservat mai ales în numeroase der.: chegarniţă, chi(a)gorniţă, chegornicer, chegăreaţă, chegărete, etc.; închega, vb. (a face cheag; a coagula; a cimenta, a consolida; a alcătui, a forma), care se derivă de obicei din lat. in-coagulare (REW 2005; DAR) sau de la un vulgar *clagāre (Densusianu, Hlr., 90; Puşcariu 817; Candrea-Dens., 333), dar care ar putea fi şi der. rom. de la chiag (cf. mr. ncl’eg, megl. angl’eg, ancl’ag); închegător, adj. (coagulant); închegătoare, s.f. (plantă, Geranium Robertianum), închegătură, s.f. (acţiunea de a coagula); deschega, vb. (a elimina coagularea). Cuvîntul rom. a trecut în rut. gljag, pol., rus. gljak (Miklosich, Wander., 10; Berneker 311), rut. klagaty „a închega”, pol. sklagac sie „a se coagula”, slov. kljag (Candrea, Elemente, 401; Miklosich, Etym. Wb., 66).
(Dicţionarul etimologic român)


Cuvinte care încep cu literele: ch chi chia

Cuvinte se termină cu literele: ag iag hiag