chiar
[Sinonime]
CHIAR, -Ă, chiari, -e, adv., adj. I. Adv.1. Tocmai, întocmai, exact. Porneşte chiar acum. ♦ Însuşi, singur, nu altcineva sau altceva decât... Era chiar copilul lui. 2. Până şi, încă şi. Chiar prin somn tot simţea. ♦ Încă; deja. Chiar de la început. ♦ (Precedat de „nici”) Măcar. ♦ (Urmat de propoziţie concesivă introdusă prin „dacă” sau „de”) Şi în cazul. Mă aşez chiar dacă nu mă pofteşte nimeni. 3. În realitate, cu adevărat, într-adevăr. Iată că chiar vine. 4. (Înv.) În mod clar, lămurit. II. Adj. (Înv.) Clar, curat, pur, limpede. – Lat. clarus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CHIAR1 adv. 1) Tocmai; întocmai; anume; exact. ~ el. ~ acum. 2) Până şi; încă şi. Şi-ar da ~ şi viaţa. 3) Într-adevăr; cu adevărat; în realitate. ~ pleacă! 4) Încă. ~ din prima zi. 5) (precedat de nici) Nici măcar. Nici ~ părinţii n-au ce-i face. 6) (urmat de o propoziţie concesivă introdusă prin dacă) Şi dacă. Intru ~ dacă nu mă pofteşte nimeni. /<lat. clarus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CHIAR2 ~ă (~i, ~e) înv. (despre apă, lumină etc.) Care este lipsit de impurităţi; limpede; străveziu. /<lat. clarus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
chiár adv., adj. – 1. (Înv.) Clar, pur, curat. – 2. Clar, evident. – 3. Exact, tocmai, întocmai. – 4. Realmente, efectiv, într-adevăr. – 5. Însuşi, singur, nu altcineva. – 6. Pînă şi, încă şi. – Istr. kl’or. Lat. clarus, claro (Puşcariu 356; Candrea-Dens., 334; REW 1963; DAR), cf. it. chiaro, prov. clar, fr. clair, sp., port. claro, în sp. cu acelaşi uz adv. Uzul adj., este frecvent şi comun în textele vechi; s-a păstrat în cîteva expresii, din chiar senin, sau apă chioară (în loc de apă chiară): îndepărtîndu-se de sensul curent, cuvîntul a fost confundat cu chior „cu un singur ochi”, ceea ce, pe lîngă alterarea fonetică, a modificat şi sensul, astfel încît astăzi apă chioară înseamnă „zeamă lungă” sau „poşircă” (totuşi, după P. Tănase, RLR, LXX, 41-5, este vorba de chior „cu un singur ochi”; şi, după Buescu, RPF, II, 337, de un cuvînt diferit, în legătură cu sp. chirla, port. chilra). Pentru semantismul lui chiar, adv., cf. it. (ep)pur(e), lat. pure, germ. rein, şi uzul adv. al lui curat (Şeineanu, Semasiol., 182). – Din rom. provine rut. tjar (Candrea, Elemente, 407).
(Dicţionarul etimologic român)
chiar adj. m., pl. chiári; f. sg. chiáră, pl. chiáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
chiar adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CHIAR adj. v. clar, cristalin, curat, desluşit, distinct, evident, lămurit, limpede, precis, pur, transparent.
(Dicţionar de sinonime)
CHIAR adv. 1. exact, întocmai, tocmai, (înv. şi pop.) săvai, (pop.) oblu, taman, (înv. şi reg.) aşaşi. (~ aşa s-a întâmplat.) 2. v. drept. 3. v. în-tocmai. 4. v. tocmai. 5. îndeosebi, tocmai, (înv. şi pop.) osebit. (~ asta-i place lui.) 6. v. încă. 7. tocmai, (prin Ban. şi Transilv.) baş. (Nu s-a întâmplat ~ de multă vreme.)
(Dicţionar de sinonime)
CHIAR adv. v. clar, desluşit, explicit, expres, lămurit, limpede, răspicat.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CHIAR1 adv. 1) Tocmai; întocmai; anume; exact. ~ el. ~ acum. 2) Până şi; încă şi. Şi-ar da ~ şi viaţa. 3) Într-adevăr; cu adevărat; în realitate. ~ pleacă! 4) Încă. ~ din prima zi. 5) (precedat de nici) Nici măcar. Nici ~ părinţii n-au ce-i face. 6) (urmat de o propoziţie concesivă introdusă prin dacă) Şi dacă. Intru ~ dacă nu mă pofteşte nimeni. /<lat. clarus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
chiár adv., adj. – 1. (Înv.) Clar, pur, curat. – 2. Clar, evident. – 3. Exact, tocmai, întocmai. – 4. Realmente, efectiv, într-adevăr. – 5. Însuşi, singur, nu altcineva. – 6. Pînă şi, încă şi. – Istr. kl’or. Lat. clarus, claro (Puşcariu 356; Candrea-Dens., 334; REW 1963; DAR), cf. it. chiaro, prov. clar, fr. clair, sp., port. claro, în sp. cu acelaşi uz adv. Uzul adj., este frecvent şi comun în textele vechi; s-a păstrat în cîteva expresii, din chiar senin, sau apă chioară (în loc de apă chiară): îndepărtîndu-se de sensul curent, cuvîntul a fost confundat cu chior „cu un singur ochi”, ceea ce, pe lîngă alterarea fonetică, a modificat şi sensul, astfel încît astăzi apă chioară înseamnă „zeamă lungă” sau „poşircă” (totuşi, după P. Tănase, RLR, LXX, 41-5, este vorba de chior „cu un singur ochi”; şi, după Buescu, RPF, II, 337, de un cuvînt diferit, în legătură cu sp. chirla, port. chilra). Pentru semantismul lui chiar, adv., cf. it. (ep)pur(e), lat. pure, germ. rein, şi uzul adv. al lui curat (Şeineanu, Semasiol., 182). – Din rom. provine rut. tjar (Candrea, Elemente, 407).
(Dicţionarul etimologic român)
chiar adj. m., pl. chiári; f. sg. chiáră, pl. chiáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
chiar adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CHIAR adj. v. clar, cristalin, curat, desluşit, distinct, evident, lămurit, limpede, precis, pur, transparent.
(Dicţionar de sinonime)
CHIAR adv. 1. exact, întocmai, tocmai, (înv. şi pop.) săvai, (pop.) oblu, taman, (înv. şi reg.) aşaşi. (~ aşa s-a întâmplat.) 2. v. drept. 3. v. în-tocmai. 4. v. tocmai. 5. îndeosebi, tocmai, (înv. şi pop.) osebit. (~ asta-i place lui.) 6. v. încă. 7. tocmai, (prin Ban. şi Transilv.) baş. (Nu s-a întâmplat ~ de multă vreme.)
(Dicţionar de sinonime)
CHIAR adv. v. clar, desluşit, explicit, expres, lămurit, limpede, răspicat.
(Dicţionar de sinonime)