chichineață
CHICHINEÁŢĂ, chichineţe, s.f. (Fam.) Casă sau cameră mică, sărăcăcioasă. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CHICHIN//EÁŢĂ ~éţe f. pop. Casă mică şi sărăcăcioasă. [Sil. -nea-ţă] /cf. coteneaţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
chichineáţă s. f., g.-d. art. chichinéţei; pl. chichinéţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
chichineáţă, chichinéţe, s.f. (pop.) 1. lucru mic, neînsemnat, de nimic. 2. casă mică, întunecoasă, tupilată; bordei, bujdă, bojdeucă, bujdelă, cocioabă, chiţimie. 3. opaiţ.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CHICHIN//EÁŢĂ ~éţe f. pop. Casă mică şi sărăcăcioasă. [Sil. -nea-ţă] /cf. coteneaţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
chichineáţă, chichinéţe, s.f. (pop.) 1. lucru mic, neînsemnat, de nimic. 2. casă mică, întunecoasă, tupilată; bordei, bujdă, bojdeucă, bujdelă, cocioabă, chiţimie. 3. opaiţ.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)