chilău dex - definiţie, sinonime, conjugare

chilău

chilắu (-ắi), s.n. – Ciocan de lemn, mai. Pol. kilof (Cihac, II, 49) sau mag. külö (DAR); se pare că ambele cuvinte duc la tc. külünk „tîrnăcop”. – Der. rom. indică faptul că termenul a fost interpretat ca o inovaţie expresivă, care ar fi reprezentat ideea de „minge” sau „obiect rotund”. Der. chilom, s.n. (mai, ciocan; lovitură de pumn), din tc. külünk, cf. sb. ćulum; chilăviţă, s.f. (Banat, Olt., sapă, săpăligă); chilos (var. pilos), adj. (încăpăţînat, îndărătnic; rezistent, robust; greoi), cuvînt care se consideră în general der. de la pilă prin aluzie la marea sa rezistenţă (Candrea; Scriban), dar care este de preferat să se interpreteze ca „tare de cap”; chilug, s.n. (mai), de la var. tc. külug, astăzi numai în expresia tuns chilug „tuns zero”, sau „cu falsă corecţie”, mold. pilug, s.n. (pisălog de piuliţă); chilimboţ, s.m. (bulgăre, boţ, grunz; băieţel, mucos), der. expresivă în care se combină *chil- „cocoloş” cu boţ; chiloman, s.m. (om robust şi rotofei), cu suf. expresiv -man, cf. gogoman, hoţoman, cotoşman; chiloman, s.n. (larmă, scandal, hărmălaie; Arg., kil, litru), pentru al cărui semantism cf. sp. pelotera (al doilea sens se explică printr-o confuzie hazlie cu chilogram). Chiloman, care „nu are origine cunoscută” (Graur, BL, III, 186 şi V, 57; cf. DAR), a fost explicat greşit prin chilogram (Puşcariu, Dacor., IV, 137), sau prin ţig. keliben „joc, dans”, gen. pl. kelimangero (Graur, 186; Juilland 161).
(Dicţionarul etimologic român)

chilău, chilăi, s.m. (reg.) ciocan ferecat, bătac, buzdugan, ghioagă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ch chi chil chila

Cuvinte se termină cu literele: au lau ilau hilau