chimă dex - definiţie, sinonime, conjugare

chimă

chímă (-me), s.f. – Germen, sămînţă. Sb. kima (DAR) sau din germ. Keim, prin intermediul săs. kim (Lacea, Dacor., IV, 778). Înainte, Philippide, Principii, 138, încercase să-l explice prin gr. ϰῦμα (cf. ciumă) ipoteză acceptată de Bogrea, Dacor., II, 654. – Der. chimiţă, s.m. (diavol; bufon, caraghios), care pare a fi un dim. de la cuvîntul anterior (Bogrea şi DAR îl explică prin numele unui personaj popular în trecut datorită şotiilor sale; nu este însă posibil să se aplice diavolului numele unui personaj real, şi nici nu s-ar explica prin alte mijloace apelativul Chimiţă, astfel încît este de presupus că acesta din urmă este o simplă poreclă).
(Dicţionarul etimologic român)

chímă s.f. 1. (înv.) germene, sămânţă. 2. (reg.) creştet, culme, vârf. 3. (înv.) bărbie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ch chi chim

Cuvinte se termină cu literele: ma ima hima