chimen dex - definiţie, sinonime, conjugare

chimen

[Sinonime]
CHÍMEN s.m. (Bot.) Chimion (1); p. restr. seminţele acestei plante. – Din ngr. kíminon. Cf. bg. k i m e n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHÍMEN ~i m. 1) Plantă erbacee umbeliferă, având frunze penate şi flori mici, ale cărei seminţe aromatice se folosesc ca mirodenii şi în medicină. 2) Seminţele acestei plante; chimion. /<ngr. kiminon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

chimén s.m. – Plantă cu seminţe aromatice întrebuinţate în medicină, bucătărie etc. (Carum Carri). – Mr. chimin. Gr. ϰύμινον, în parte prin intermediul sl. kjominŭ, kiminŭ (cf. bg. kimén, v. rus. kiminŭ, mag. kömény, cf. Vasmer, Gr., 77). Din acelaşi cuvînt gr. provine tc. kimion, de unde rom. chimion, s.m. (chimen, Cuminum Cyminum), cf. bg. kimion (Şeineanu, II, 112; Meyer 226). – Der. chimioniu, adj. (verde închis).
(Dicţionarul etimologic român)

chímen s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CHIMEN-DE-MÚNTE s. v. brioală.
(Dicţionar de sinonime)

CHIMENUL-ÚRSULUI s. v. brioală.
(Dicţionar de sinonime)

CHÍMEN s. v. chimion.
(Dicţionar de sinonime)

CHÍMEN s. v. coriandru.
(Dicţionar de sinonime)

CHIMEN-NÉGRU s. v. cernuşcă, negrilică.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ch chi chim chime

Cuvinte se termină cu literele: en men imen himen