chimii
[Sinonime]
CHIMÍE s.f. Ştiinţă care studiază compoziţia, structura şi proprietăţile substanţelor, transformărilor lor prin regruparea atomilor componenţi, precum şi combinaţiile noi ale substanţelor rezultate în urma acestor transformări. – Din fr. chimie, lat. chimia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CHIMÍE f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul compoziţiei, structurii şi al proprietăţilor substanţelor, precum şi al transformărilor lor. ~ anorganică. ~ organică. [Art. chimia; G.-D. chimiei; Sil. chi-mi-e] /<fr. chimie, lat. chimia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
chimíe (-íi), s.f. – Ştiinţa care studiază compoziţia şi proprietăţile substanţelor. Gr. ϰημεία (sec. XVIII), înainte cu pronunţarea din ngr., astăzi cu fonetismul restabilit după pronunţarea erasmică. – Der. chimic, adj.; chimicesc (var. himic), s.m. (înv., chimic).
(Dicţionarul etimologic român)
CHIMÍE s.f. Ştiinţă care studiază structura internă şi proprietăţile corpurilor, transformările şi combinaţiile lor. ♢ Chimie nucleară = parte a chimiei care studiază nucleul atomului. [Gen. -iei. / cf. fr. chimie].
(Dicţionar de neologisme)
CHIMÍE s. f. ştiinţă care studiază structura internă şi proprietăţile corpurilor, transformările şi combinaţiile lor. o ~ nucleară = parte a chimiei care studiază nucleul atomului. (< fr. chimie, lat. chimia)
(Marele dicţionar de neologisme)
chimíe s. f., art. chimía, g.-d. chimíi, art. chimíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CHIMÍE s. chimie anorganică = chimie minerală; chimie biologică v. biochimie; chimie minerală v. chimie anorganică.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CHIMÍE f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul compoziţiei, structurii şi al proprietăţilor substanţelor, precum şi al transformărilor lor. ~ anorganică. ~ organică. [Art. chimia; G.-D. chimiei; Sil. chi-mi-e] /<fr. chimie, lat. chimia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
CHIMÍE s.f. Ştiinţă care studiază structura internă şi proprietăţile corpurilor, transformările şi combinaţiile lor. ♢ Chimie nucleară = parte a chimiei care studiază nucleul atomului. [Gen. -iei. / cf. fr. chimie].
(Dicţionar de neologisme)
CHIMÍE s. f. ştiinţă care studiază structura internă şi proprietăţile corpurilor, transformările şi combinaţiile lor. o ~ nucleară = parte a chimiei care studiază nucleul atomului. (< fr. chimie, lat. chimia)
(Marele dicţionar de neologisme)
chimíe s. f., art. chimía, g.-d. chimíi, art. chimíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CHIMÍE s. chimie anorganică = chimie minerală; chimie biologică v. biochimie; chimie minerală v. chimie anorganică.
(Dicţionar de sinonime)