chintesență dex - definiţie, sinonime, conjugare

chintesență

[Sinonime]
CHINTESÉNŢĂ s.f. 1. Ceea ce este esenţial, de bază într-un lucru, într-o concepţie etc. 2. (În filozofia antică) Substanţă considerată drept al cincilea şi cel mai subtil element material al lumii, din care ar fi alcătuite corpurile cereşti. [Var.: (înv.) cvintesénţă s.f.] – Din fr. quintessence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHINTESÉNŢ//Ă ~e f. 1) Parte care constituie esenţialul a ceva (concepţie, lucru, operă etc.). 2) rar Substanţă considerată de alchimişti drept al cincilea material al lumii (pe lângă pământ, aer, apă şi foc). [G.-D. chintesenţei] /<fr. quintessence, germ. Quintessenz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CHINTESÉNŢĂ s.f. 1. (Rar) A cincea esenţă, substanţă eterică considerată de alchimişti ca al cincilea element în afară de pământ, apă, aer şi foc. 2. Esenţa, principalul, esenţialul într-o concepţie, într-un lucru, într-o operă etc. [Var. cvintesenţă s.f. / < fr. quintessence, cf. lat.sc. quinta essentia – a cincea esenţă].
(Dicţionar de neologisme)

CHINTESÉNŢĂ s. f. 1. (fil.) principiu material al lumii, atribut al eterului, considerat de cosmogonia antică drept al cincilea element (în afară de pământ, apă, aer şi foc). 2. esenţa, principalul, esenţialul într-o concepţie, într-o doctrină, într-o operă etc. (< fr. quintessence)
(Marele dicţionar de neologisme)

chintesénţă s. f. (sil. mf. chint-) → esenţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CHINTESÉNŢĂ s. esenţă. (~ a unui proces.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ch chi chin chint chinte

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta senta esenta