chinuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
CHINUÍ, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A produce sau a îndura suferinţe fizice sau morale intense. ♦ Tranz. A necăji, a plictisi. 2. Refl. A se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva. [Prez. ind. şi: chínui] – Chin + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHINUÍRE, chinuiri, s.f. Faptul de a (se) chinui; chinuială. – V. chinui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CHINU//Í ~ésc tranz. 1) A face să se chinuie; a supune unui chin; a căzni. 2) A supune unor necazuri; a necăji; a supăra. [Sil. -nu-i] /chin + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CHINUÍ mă chínui intranz. 1) A se supune unui chin; a se căzni. 2) A depune eforturi susţinute; a se strădui din răsputeri; a se căzni; a se munci; a se necăji; a se osteni; a se obosi. [Sil. -nu-i] /chin + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

chinuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chinuiésc, imperf. 3 sg. chinuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. chinuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

chinuíre s. f., g.-d. art. chinuírii; pl. chinuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CHINUÍ vb. 1. a suferi, (înv. şi reg.) a se ticăi, (înv.) a se nevoi, a (se) strădui. (Se ~ foarte tare din cauza bolii.) 2. v. durea. 3. a necăji, a supăra. (Îl ~ o tuse rebelă.) 4. v. tortura. 5. v. strădui. 6. v. zbuciuma. 7. a consuma, a frământa, a munci, (fig.) a apăsa, a măcina, a muşca, a roade. (Îl ~ o dragoste neîmpărtăşită.) 8. v. obseda.
(Dicţionar de sinonime)

CHINUÍRE s. v. torturare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A se chinui ≠ a se desfăta
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ch chi chin chinu chinui

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire nuire inuire