chiorăiturilor

CHIORĂÍT, chiorăituri, s.n. Chiorăială. [Var.: ghiorăít s.n.] – V. chiorăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHIORĂITÚRĂ, chiorăituri, s.f. Chiorăială. [Pr.: -ră-i-. – Var.: ghiorăitúri s.f.] – Chiorăi + suf. -tură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

chiorăít/ghiorăít s. n., pl. chiorăíturi/ghiorăíturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

chiorăitúră/ghiorăitúră s. f. (sil. -ră-i-), g.-d. art. chiorăitúrii/ghiorăitúrii; pl. chiorăitúri/ghiorăitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CHIORĂÍT s. chiorăială, chiorăitură. (~ul ma-ţelor.)
(Dicţionar de sinonime)

CHIORĂITÚRĂ s. v. chiorăit.
(Dicţionar de sinonime)