CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chioteşte. [Pr.: chi-o-] – Din chiot.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CHIOT//Í ~ésc intranz. (despre oameni) A scoate un strigăt ascuţit puternic şi prelung (de bucurie, de chemare etc.); a produce chiote; a chiui; a hăuli. [Sil. chi-o-] /Din chiot
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
chiotí vb. (sil. chi-o-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. chioteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CHIOTÍ vb. v. chiui.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CHIOT//Í ~ésc intranz. (despre oameni) A scoate un strigăt ascuţit puternic şi prelung (de bucurie, de chemare etc.); a produce chiote; a chiui; a hăuli. [Sil. chi-o-] /Din chiot
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CHIOTÍ vb. v. chiui.
(Dicţionar de sinonime)