chip
[Sinonime]
CHIP, chipuri, s.n., adv. 1. S.n. 1. Faţă, obraz, figură. Un chip oval. ♦ Expresie a feţei; fizionomie. Un chip trist. 2. Înfăţişarea sau aspectul unei fiinţe. Avea chip omenesc. ♢ Loc. adv. În chip de... = cu înfăţişare de..., asemenea cu... ♦ Persoană; fiinţă. A văzut acolo multe chipuri. 3. Imagine, înfăţişare a unei fiinţe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. ♢ Chip cioplit = idol. II. S.n. 1. Fel, mod, gen. Scrie într-un chip original. ♢ Loc. adj. Fel şi chip de... = tot felul de... ♢ Loc. adv. (În sau cu) fel şi chip (sau chipuri) = în tot felul, în toate modalităţile posibile. 2. (Rar) Modalitate, posibilitate. ♢ Loc. adv. Cu orice chip = oricum. În (sau cu) nici un chip = nicidecum. ♢ Expr. Nu e chip să... = nu se poate, imposibil să... A nu avea (nici un) chip (să...) = a nu avea posibilitatea, a nu putea (să...). (Pop.) A afla chip (şi cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluţie. 3. (Reg.) Încercare (de a găsi o soluţie) 4. (În expr.) Cu chip să... = ca să..., pentru ca să..., având intenţia să... Cu chip că... = sub pretext că..., sub aparenţa că... III. Adv. (La pl. art.; pop.) Vorba vine, cică. ♦ La drept vorbind, nu-i vorbă; ba chiar. – Din magh. kép.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CHIP1 ~uri n. 1) Partea de dinainte a capului la om; faţă; obraz. Frumos la ~. 2) Ansamblu de trăsături specifice feţei; fizionomie; figură. Un ~ trist. 3) Imagine a unei persoane redată prin desen, sculptură etc.; portret. 4) Formă particulară de a fi (a cuiva sau a ceva); mod; fel. /<ung. kép
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CHIP2 adv. Ca să zic aşa; vorba vine. ~urile a plecat. [Var. chipurile] /<ung. kép
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
chip (chípuri), s.n. – 1. Imagine, reprezentare plastică (odinioară a oricărui obiect, în prezent a unei persoane). – 2. Aspect, faţă, figură, fizionomie. – 3. Imagine, simbol, reprezentare. – 4. Gest, apucătură. – 5. Manieră, mod, metodă. – 6. Mijloc, modalitate, posibilitate. – 7. (Adv.) Vorba vine, cică (cu această folosire se preferă modern pl. articulat). Mag. kép „imagine” (Cihac, II, 489; DAR; Gáldi, Dict., 87), de unde şi sb., slov. kip (Berneker 504; cf. Miklosich, Fremdw., 98). – Der. chipeş, adj. (arătos, frumos), din mag. képes „capabil; figurat”; chipos, adj. (arătos, frumos la chip); închipa, vb. (a reprezenta; a alcătui); închipui (var., înv. chipui), vb. (a reprezenta; a crea; a construi, a fabrica; a aduna; a imita; a imagina; a făuri, a concepe; a născoci, a inventa; refl., a fi vanitos, a se mîndri); închipuitor, adj. (înv., reprezentant); închipuinţă, s.f. (înv., personificare, reprezentare); închipuire, s.f. (imagine, reprezentare; aspect, gest; imaginaţie, fantezie, ficţiune, invenţie; himeră; ipoteză; simulacru); neînchipuit, adj. (neimaginabil); închipu(r)lui, vb. (a repara, a fabrica, a construi), din mag. képelni, în parte contaminat cu pl. chipurile (DAR).
(Dicţionarul etimologic român)
CHIP CIP/ s. n. pastilă cu circuit integrat în procesul de miniaturizare a ordinatoarelor. (< engl. chip)
(Marele dicţionar de neologisme)
chip s. n., pl. chípuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
chip/chípurile adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CHIP s., adv. 1. s. v. faţă. 2. s. v. fizionomie. 3. s. v. portret. 4. s. v. efigie. 5. s. v. vedere. 6. s. imagine, (rar) închipuire. (~ul lui îmi revine mereu în minte.) 7. s. v. spectru. 8. s. v. persoană. 9. s. v. aspect. 10. s. fason, fel, model, (înv. şi reg.) modă. (Făcut după ~ul...) 11. s. v. sens. 12. s. v. specie. 13. s. v. mod,. 14. adv. (la pl. art.) cică, (prin Transilv.) maramchipu. (~urile, s-ar fi dus până la el.)
(Dicţionar de sinonime)
CHIP s. v. cuvânt, divinitate, dumnezeu, exemplu, idol, ilustraţie, model, motiv, pictură, pildă, pânză, plan, poză, pretext, reprezentare, schemă, schiţă, simbol, tablou, zeitate, zeu.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CHIP1 ~uri n. 1) Partea de dinainte a capului la om; faţă; obraz. Frumos la ~. 2) Ansamblu de trăsături specifice feţei; fizionomie; figură. Un ~ trist. 3) Imagine a unei persoane redată prin desen, sculptură etc.; portret. 4) Formă particulară de a fi (a cuiva sau a ceva); mod; fel. /<ung. kép
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
chip (chípuri), s.n. – 1. Imagine, reprezentare plastică (odinioară a oricărui obiect, în prezent a unei persoane). – 2. Aspect, faţă, figură, fizionomie. – 3. Imagine, simbol, reprezentare. – 4. Gest, apucătură. – 5. Manieră, mod, metodă. – 6. Mijloc, modalitate, posibilitate. – 7. (Adv.) Vorba vine, cică (cu această folosire se preferă modern pl. articulat). Mag. kép „imagine” (Cihac, II, 489; DAR; Gáldi, Dict., 87), de unde şi sb., slov. kip (Berneker 504; cf. Miklosich, Fremdw., 98). – Der. chipeş, adj. (arătos, frumos), din mag. képes „capabil; figurat”; chipos, adj. (arătos, frumos la chip); închipa, vb. (a reprezenta; a alcătui); închipui (var., înv. chipui), vb. (a reprezenta; a crea; a construi, a fabrica; a aduna; a imita; a imagina; a făuri, a concepe; a născoci, a inventa; refl., a fi vanitos, a se mîndri); închipuitor, adj. (înv., reprezentant); închipuinţă, s.f. (înv., personificare, reprezentare); închipuire, s.f. (imagine, reprezentare; aspect, gest; imaginaţie, fantezie, ficţiune, invenţie; himeră; ipoteză; simulacru); neînchipuit, adj. (neimaginabil); închipu(r)lui, vb. (a repara, a fabrica, a construi), din mag. képelni, în parte contaminat cu pl. chipurile (DAR).
(Dicţionarul etimologic român)
CHIP CIP/ s. n. pastilă cu circuit integrat în procesul de miniaturizare a ordinatoarelor. (< engl. chip)
(Marele dicţionar de neologisme)
chip s. n., pl. chípuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
chip/chípurile adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CHIP s., adv. 1. s. v. faţă. 2. s. v. fizionomie. 3. s. v. portret. 4. s. v. efigie. 5. s. v. vedere. 6. s. imagine, (rar) închipuire. (~ul lui îmi revine mereu în minte.) 7. s. v. spectru. 8. s. v. persoană. 9. s. v. aspect. 10. s. fason, fel, model, (înv. şi reg.) modă. (Făcut după ~ul...) 11. s. v. sens. 12. s. v. specie. 13. s. v. mod,. 14. adv. (la pl. art.) cică, (prin Transilv.) maramchipu. (~urile, s-ar fi dus până la el.)
(Dicţionar de sinonime)
CHIP s. v. cuvânt, divinitate, dumnezeu, exemplu, idol, ilustraţie, model, motiv, pictură, pildă, pânză, plan, poză, pretext, reprezentare, schemă, schiţă, simbol, tablou, zeitate, zeu.
(Dicţionar de sinonime)