chirăit dex - definiţie, sinonime, conjugare
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A ţârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a ţipa; a geme; a plânge. – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHIRĂÍT, chirăituri, s.n. Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie. – V. chirăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CHIRĂÍ pers. 3 chírăie intranz. pop. 1) (mai ales greieri) A scoate sunete repetate şi ascuţite caracteristice speciei. 2) (despre găini) A scoate sunete guturale scurte şi repetate caracteristice speciei; a face „câr-câr”; a cârâi. 3) fig. depr. (despre persoane) A vorbi pe un ton strident. [Sil. chi-ră-i] /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

chirăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

chirăít s. n., pl. chirăíturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ch chi chir chira chirai

Cuvinte se termină cu literele: it ait rait irait hirait