chiraleisa dex - definiţie, sinonime, conjugare

chiraleisa

CHIRALÉISA interj., s.f. 1. Interj. Formulă liturgică grecească (rostită de cei care însoţesc pe preot când umblă cu botezul). 2. S.f. Litanie liturgică ortodoxă. 3. S.f. (Reg.) Duh necurat. – Din ngr. kírie eléison.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHIRALÉISA interj. (se foloseşte ca formulă liturgică rostită de cei care însoţesc preotul la sărbătorile Bobotezei). [Sil. -lei-sa] /<ngr. kyrie eléison
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

chiraléisa s.f. art. – 1. Kyrie eleison, formula liturgică a cultului ortodox păstrată în obiceiuri folclorice legate de sărbătoarea de Bobotează. – 2. Spirit rău, duh necurat. – 3. (Interj.) Iisuse! Ngr. ϰύριε ὲλέησον. Deformaţie populară care s-a păstrat şi în anumite regiuni din Franţa. Hautes Vosges kyriolé „cîntec şi obicei popular de Rusalii”, şi din Italia (berg. krioles); cf. şi sl. kerlesĭ, ceh. krleš, v. pol. kierlesz, rus. kurolesa (Miklosich, Fremdw., 98; Şeineanu, Semasiol., 117; Berneker 502; T. Papahagi, Din folklorul romanic, 7; DAR; Vasmer 551). Din acelaşi cuvînt provine gr. provine fr. kyrielle, de unde chirielă, s.f. (înşiruire, şirag). Der. ciurlezi, s.m. pl. (Munt., obicei popular de Bobotează); ciurleza, vb. (a vizita casele în ziua de 6 ianuarie); ciurlezeală, s.f. (obicei popular legat de această sărbătoare; obiceiul este mai mult sau mai puţin general, cf. iordăni, însă acest nume se foloseşte numai în regiunea Dîmboviţa).
(Dicţionarul etimologic român)

chiraléisa interj., s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ch chi chir chira chiral

Cuvinte se termină cu literele: sa isa eisa leisa aleisa