chit
[Sinonime]
CHIT1 adv. (Fam.; în expr.) A fi chit (cu cineva) = a nu mai datora nimic (cuiva); a nu mai avea de dat (cuiva) nici o socoteală. Chit că... = chiar dacă..., indiferent dacă... – Din fr. quitte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CHIT3, chiţi, s.m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CHIT1 adv. pop. : A fi ~ cu cineva a se achita cu cineva. ~ că... cu toate că... /<fr. quitte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
chit adv. – Liber, în pace. Fr. quitte. Se întîlneşte cu dubletele cfit şi fit, care redau pronunţarea germ. quitt. – Der. (de la cfit) cfitui, vb. (a rezolva probleme; a fi liniştit). Forma chitui se aude mai puţin, fiind înlocuită prin achita. După Sanzewitsch 201, cfitui vine din rus. kvitovatĭ.
(Dicţionarul etimologic român)
chit (-ţi), s.m. – Balenă, cetaceu. Ngr. ϰñτος, în parte prin intermediul sl. kitŭ (Murnu 13; cf. Vasmer, Gr., 78). Sec. XVI.
(Dicţionarul etimologic român)
CHIT adv. (Franţuzism) Achitat, plătit. ♢ (Fam.) A fi chit (cu cineva) = a-şi fi plătit o datorie faţă de cineva. [< fr. quitte].
(Dicţionar de neologisme)
CHIT1 adv. (fam.) a fi ~ (cu cineva) = a-şi fi plătit o datorie faţă de cineva. (< fr. quitte)
(Marele dicţionar de neologisme)
chit adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
chit (zool.) s. m., pl. chiţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CHÍTUL s. art. v. balena.
(Dicţionar de sinonime)
CHIT s. v. balenă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CHIT3, chiţi, s.m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
chit adv. – Liber, în pace. Fr. quitte. Se întîlneşte cu dubletele cfit şi fit, care redau pronunţarea germ. quitt. – Der. (de la cfit) cfitui, vb. (a rezolva probleme; a fi liniştit). Forma chitui se aude mai puţin, fiind înlocuită prin achita. După Sanzewitsch 201, cfitui vine din rus. kvitovatĭ.
(Dicţionarul etimologic român)
chit (-ţi), s.m. – Balenă, cetaceu. Ngr. ϰñτος, în parte prin intermediul sl. kitŭ (Murnu 13; cf. Vasmer, Gr., 78). Sec. XVI.
(Dicţionarul etimologic român)
CHIT adv. (Franţuzism) Achitat, plătit. ♢ (Fam.) A fi chit (cu cineva) = a-şi fi plătit o datorie faţă de cineva. [< fr. quitte].
(Dicţionar de neologisme)
CHIT1 adv. (fam.) a fi ~ (cu cineva) = a-şi fi plătit o datorie faţă de cineva. (< fr. quitte)
(Marele dicţionar de neologisme)
chit adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
chit (zool.) s. m., pl. chiţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CHÍTUL s. art. v. balena.
(Dicţionar de sinonime)
CHIT s. v. balenă.
(Dicţionar de sinonime)