chitara

CHITÁRĂ, chitare, s.f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. ♢ Chitară electrică = chitară fără cutie de rezonanţă, prevăzută cu un transductor care transformă vibraţiile coardelor în tensiuni alternative de audiofrecvenţă amplificate prin mijloace electronice. [Var.: ghitáră s.f.] – Din it. chitarra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHITÁR//Ă ~e f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin lovire sau ciupire cu degetele. [G.-D. chitarei] /<it. chitarra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CHITÁRĂ s.f. Instrument muzical cu şase coarde, care emite sunete prin ciupirea sau lovirea acestora cu degetele. [Var. ghitară s.f. / < it. chitarra].
(Dicţionar de neologisme)

CHITÁRĂ s. f. intrument muzical cu şase coarde, acţionat prin ciupire sau lovire cu degetele. (< it. chitarra)
(Marele dicţionar de neologisme)

chitáră s. f., g.-d. art. chitárei; pl. chitáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)