chitit dex - definiţie, sinonime, conjugare
CHITÍ1, chitesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. şi refl. A socoti, a chibzui; a crede, a gândi. ♦ Tranz. A pune la cale; a plănui. 2. Tranz. A potrivi, a aranja, a rândui bine. – Din scr. kititi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ţinti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ţinta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din scr. hititi (apropiat de chiti1).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHITÍT, -Ă, chitiţi, -te, adj. (Pop.; despre oameni) Chibzuit, socotit. – V. chiti1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CHIT//Í1 ~ésc tranz. pop. 1) A prevede din timp, elaborând un plan; a planifica; a chibzui. 2) A găsi de cuviinţă; a socoti; a crede; a gândi; a considera. 3) (lucruri sau fiinţe) A face să devină (mai) frumos, adăugând elemente decorative; a împodobi; a înfrumuseţa. /<sb. kititi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CHIT//Í2 ~ésc tranz. reg. 1) A lua drept ţintă (pentru armă); a ţinţi; a ochi. 2) A alege din ochi; a arunca o privire. /<sb. hititi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

chití (-tésc, -ít), vb. – 1. A împodobi, a înfrumuseţa, a orna. – 2. A potrivi, a aranja, a orîndui. – 3. A organiza, a plănui, a dispune. – 4. A proiecta, a calcula. – 5. A judeca, a chibzui, a gîndi. Sb. kititi „a înfrumuseţa”, sau bg. kyta „buchet” (Cihac, II, 51; Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 328; Berneker 679). Cu toate că evoluţia semantică este firească în toate fazele ei, este rar ca un cuvînt sl. să fi dezvoltat în rom., de la sine, o gamă atît de întinsă de sensuri. Este de presupus că în evoluţia sa ar fi influenţat vreun cuvînt ca a căta, sau poate ngr. ϰιττάζω „a vedea, a privi”. – Der. chiteală, s.f. (podoabă; giuvaiere, bijuterii; ordine, organizare; aranjare, potrivire; judecată, părere; supoziţie, idee). Cf. cuvîntul următor.
(Dicţionarul etimologic român)

chití (-tésc, -ít), vb. – 1. A lansa, a arunca, a a trage cu arma. – 2. A ţinti. – 3. A arunca o privire. – 4. A nota, a observa. Sb. hitat, hititi „a trage, a slobozi”, contaminat şi în mare parte confundat cu cuvîntul anterior (Puşcariu, RF, I (1928), p. 271; DAR). – Der. chitaci, s.m. (ochitor; care ţinteşte bine), prost explicat de Löwe 9 pe baza bg. skitač „vagabond”; chitaş, s.m. (ochitor); chiteală, s.f. (ochire, ţintire).
(Dicţionarul etimologic român)

a chiti la piaţă expr. (intl.) a ieşi la furat. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

chití (a socoti, a aţinti, a împodobi) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. chiteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CHITÍ vb. v. aprecia, aranja, arunca, aşeza, avânta, azvârli, chibzui, clasa, clasifica, considera, crede, dispune, distribui, găsi, gândi, grupa, intenţiona, împărţi, întocmi, judeca, ochi, opina, ordona, organiza, orândui, plănui, potrivi, precipita, proiecta, pune, repartiza, repezi, rândui, sări, sistematiza, socoti, ţinti, viza, zvârli.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ch chi chit chiti

Cuvinte se termină cu literele: it tit itit hitit