chituire dex - definiţie, sinonime, conjugare
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. Chit2 + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHITUÍRE, chituiri, s.f. Acţiunea de a chitui. – V. chitui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CHITU//Í ~iésc tranz. 1) (geamuri) A lipi cu chit, fixând de rama ferestrei. 2) (suprafeţe, tavane, pereţi) A da cu chit (pentru a face neted). 3) (găuri, crăpături etc.) A astupa cu chit (pentru a nivela cu restul suprafeţei). /chit + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CHITUÍ vb. IV. tr. A lipi, a astupa (ceva) cu chit. [P.i. 1,6 -iesc, conj. -iască. / < chitui].
(Dicţionar de neologisme)

chituí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. chituiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

chituíre s. f. (sil. tu-i-), g.-d. art. chituírii; pl. chituíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ch chi chit chitu chitui

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire tuire ituire