chiuit dex - definiţie, sinonime, conjugare
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuţit, puternic şi prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-) – Chiu + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHIUÍT, chiuituri, s.n. 1. Strigăt ascuţit, puternic şi prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură (1), hăulire, hăulit. 2. Chiuitură (2), strigătură. [Pr.: chi-u-] – V. chiui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CHIUÍ chíui intranz. (despre oameni) 1) A scoate un strigăt ascuţit, puternic şi prelung (de bucurie); a hăuli; a chioti. 2) A declama chiuituri în timpul dansului; a striga. [Sil. chi-u-] /Din chiu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

chiuí vb. (sil. chi-u-i), ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

chiuít s. n. (sil. chi-u-), pl. chiuíturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CHIUÍ vb. a chioti, a hăuli, a striga, a ţipa, (pop.) a iui, (reg.) a huhura, (prin Olt. şi Ban.) a hureza, (Transilv.) a ui. (~ de mama focului, la horă.)
(Dicţionar de sinonime)

CHIUÍT s. 1. v. chiot. 2. v. strigătură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ch chi chiu chiui

Cuvinte se termină cu literele: it uit iuit hiuit