chiul dex - definiţie, sinonime, conjugare
CHIU s.n. 1. Strigăt de bucurie. 2. (În expr.) Chiu şi vai = suferinţă, durere; fig. sărăcie, mizerie. Cu chiu, cu vai sau cu chiu şi vai = cu mare greutate, după multe eforturi. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHIUL, chiuluri, s.n. (Fam.) Sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligaţii, a unei datorii; p. ext. înşelătorie. ♢ Loc. vb. A trage chiulul = a) a chiuli; b) a nu-şi ţine cuvântul dat. A-i trage (cuiva) chiulul = a păcăli, a înşela (pe cineva). – Din fr. [tirer au] cul.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHIU n. : Cu ~, cu vai cu mare greutate. [Monosilabic] /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CHIUL ~uri n. pop. Sustragere nemotivată de la muncă. ♢ A trage ~ul a lipsi nemotivat de la lucru. A-i trage cuiva ~ul a-i juca cuiva festa; a păcăli pe cineva. /<fr. cul
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

chíu interj. – 1. Exprimă bucuria şi entuziasmul; ovaţie. – 2. Exprimă durerea: vai! – 3. (S.n.) Durere, chin, suferinţă. Creaţie spontană. – Der. chiui, vb. (a striga; a răcni; a chema în gura mare; a striga de bucurie; a spune o chiuitură); chiot, s.n. (strigăt, ţipăt), der. de la vb. cu suf. -ot, ca sgomot, chicot (după DAR der. direct de la interj.); chioti (var. chihoti), v.b. (a striga, a ţipa; a cînta foarte tare); chiuială, s.f. (strigăt); chiuit, s.n. (strigăt); chiuitură, s.f. (strigăt; compoziţie cu caracter de epigramă care se recită de obicei în timpul jocului popular); chiuitor, adj. (care chiuie). Nu se vede legătura pe care încearcă să o stabilească Pascu, Lat., 257, între aceste cuvinte şi lat. pῑpῑre.
(Dicţionarul etimologic român)

chiul, chiuluri s.n. 1. sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligaţii / unei îndatoriri. 2. absenţă nemotivată de la şcoală, de la facultate sau de la serviciu. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

chiu s. n. [pron. chiü]
(Dicţionar ortografic al limbii române)

chiul s. n., pl. chiúluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CHIU s. v. chiot.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ch chi chiu

Cuvinte se termină cu literele: ul iul hiul