chiureta dex - definiţie, sinonime, conjugare
CHIURÉTĂ, chiurete, s.f. Instrument chirurgical de forma unei linguri, folosit la chiuretaj. – Din fr. curette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăţa (şi a îndepărta) cu chiureta suprafaţa unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHIURÉT//Ă ~e f. Instrument chirurgical folosit la chiuretaj. /<fr. curette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CHIURET//Á ~éz tranz. (formaţii sau ţesuturi organice) A îndepărta cu ajutorul chiuretei în scop diagnostic sau terapeutic. /<fr. cureter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CHIURÉTĂ s.f. Instrument chirurgical folosit în obstetrică, ginecologie, otorinolaringologie etc. [< fr. curette].
(Dicţionar de neologisme)

CHIURETÁ vb. I. tr. A curăţa cu chiureta suprafaţa unei mucoase, (spec.) a uterului. [Pron. chiu-re-. / < fr. cureter].
(Dicţionar de neologisme)

CHIURÉTĂ s. f. instrument chirurgical în formă de lingură tăioasă, în obstetrică, ginecologie, otorinolaringologie etc. (< fr. curette)
(Marele dicţionar de neologisme)

CHIURETÁ vb. tr. a curăţa cu chiureta suprafaţa unei mucoase. (< fr. cureter)
(Marele dicţionar de neologisme)

chiureta, chiurettez v.t. (intl.) a jefui (pe cineva) de toate bunurile. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

chiurétă s. f. (sil. chiu-), pl. chiuréte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

chiuretá vb. (sil. chiu-), ind. prez. 1 sg. chiuretéz, 3 sg. şi pl. chiureteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CHIURETÁ vb. (MED.) a racla.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ch chi chiu chiur chiure

Cuvinte se termină cu literele: ta eta reta ureta iureta