cicălire dex - definiţie, sinonime, conjugare
CICĂLÍ, cicălesc, vb. IV. Tranz. A certa mereu, a face cuiva reproşuri repetate pentru fapte mărunte. – Et.nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CICĂLÍRE, ciăliri, s.f. Faptul de a cicăli; cicăleală. – V.cicăli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CICĂL//Í ~ésc tranz. A deranja mereu cerând şi reproşând diferite lucruri; a bate la cap; a morocăni; a bârâi; a sâcâi. /Din cicală
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cicălí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cicălésc, imperf. 3 sg. cicăleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cicăleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cicălíre s. f., g.-d. art. cicălírii; pl. cicălíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CICĂLÍ vb. a bodogăni, a dăscăli, a plictisi, a sâcâi, (pop. şi fam.) a boscorodi, (pop.) a dondăni, a prociti, a sucăli, (reg.) a ciocmăni, a morcoti, a tocăni, a tolocăni, (Mold.) a cihăi, (Transilv. şi Bucov.) a cincăi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (fam.) a bârâi, a bâzâi, a bombăni, a socri, (fig.) a ciocăni, a cârâi, a pisa, a pisălogi, a toca. (Nu-l mai ~ atâta !)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci cic cica cical cicali

Cuvinte se termină cu literele: re ire lire alire calire