cicadă
CICÁDĂ, cicade, s.f. Nume dat unor insecte cu corpul scurt şi gros, cu capul mare, terminat printr-o proeminenţă ascuţită. – Din lat. Cicada (denumire ştiinţifică).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CICÁD//Ă ~e f. Insectă de talie medie, cu aripi străvezii, mai lungi decât corpul, care produce un ţârâit strident şi monoton; cicoare. /<lat. Cicada
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CICÁDĂ s.f. Insectă cu corpul scurt şi gros şi cu capul mare, terminat printr-o proeminenţă ascuţită. [< lat. cicada].
(Dicţionar de neologisme)
CICÁDĂ s. f. denumire dată insectelor homoptere cu corpul scurt şi gros şi cu capul mare, terminat printr-o proeminenţă ascuţită, al căror mascul emite un ţârâit caracteristic; greier. (< lat. cicada)
(Marele dicţionar de neologisme)
cicádă s. f., g.-d. art. cicádei; pl. cicáde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CICÁD//Ă ~e f. Insectă de talie medie, cu aripi străvezii, mai lungi decât corpul, care produce un ţârâit strident şi monoton; cicoare. /<lat. Cicada
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
CICÁDĂ s. f. denumire dată insectelor homoptere cu corpul scurt şi gros şi cu capul mare, terminat printr-o proeminenţă ascuţită, al căror mascul emite un ţârâit caracteristic; greier. (< lat. cicada)
(Marele dicţionar de neologisme)
cicádă s. f., g.-d. art. cicádei; pl. cicáde
(Dicţionar ortografic al limbii române)