ciclu dex - definiţie, sinonime, conjugare

ciclu

[Sinonime]
CÍCLU, cicluri, s.n. 1. Succesiune de fenomene, stări, operaţii, manifestări etc. care se realizează într-un anumit interval de timp şi care epuizează, în ansamblul lor, evoluţia unui anumit proces (repetabil): totalitatea fenomenelor, faptelor, acţiunilor etc. legate între ele. ♢ Ciclu anual = perioadă de un an în care pământul face o rotaţie completă în jurul soarelui. Ciclu solar = perioadă de 28 de ani după expirarea căreia datele diferitelor zile ale anului cad în aceleaşi zile din săptămână. Ciclu de conferinţe (sau de lecţii etc.) = serie de conferinţe (sau de lecţii etc.) care tratează diverse aspecte ale unui subiect unitar. ♦ (Şi în sintagma ciclu menstrual) Menstruaţie, ♦ Durata unui ciclu (1). ♦ Diagramă care reprezintă un ciclu (1). **Grup de producţii (literare, muzicale) care au o temă comună. 2. Lanţ închis de atomi din molecula unei substanţe. 3. Valorile succesive pe care le capătă o mărime periodică în cursul unei perioade date. 4. (Fiz.; ieşit din uz la noi; în construcţia) Cicluri pe secundă = hertzi. – Din fr. cycle, lat. cyclus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÍCLU ~ri n. 1) Ansamblu de fenomene care se produc în evoluţia unui proces şi care constituie un cerc închis. ~ de ardere. ~ anual de rotaţie a Pământului. ♢ ~ geografic schimb succesiv al etapelor de dezvoltare a reliefului scoarţei Pământului. ~ vital totalitate a fazelor de dezvoltare, prin care trece un organism pentru a deveni matur şi capabil de a se reproduce. 2) Succesiune de manifestări având o temă comună. ~ de conferinţe. ~ de concerte. 3) Lanţ închis de atomi în molecula unor compuşi chimici. 4) Grupare a claselor în învăţământ. ~ primar. 5) Hemoragie fiziologică la femei, care se produce lunar; menstruaţie. /<fr. cycle, lat. cyclus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cíclu (-luri), s.n. – Succesiune de fenomene, stări etc. care se realizează la un anumit interval de timp. – Var. chiclu. Fr. cycle, lat. cyclus, înv. (sec. XVIII) din gr. ϰύϰλος. – Der. ciclic, adj.
(Dicţionarul etimologic român)

CÍCLU s.n. 1. Serie, lanţ de fenomene, de stări etc., care se produc totdeauna în aceeaşi ordine. ♦ Serie, număr de luni, de ani etc., după care se reproduc constant anumite fenomene în aceeaşi ordine. ♦ Serie de producţii literare, de opere ştiinţifice etc. cu temă comună. 2. Lanţ închis de atomi din molecula unei substanţe. 3. Totalitatea stărilor succesive prin care trece un sistem fizic într-o transformare ciclică. 4. Unitate de măsură pentru frecvenţă (la vibraţii), reprezentând frecvenţa unei vibraţii cu perioada de o secundă. [Pl. -uri. / < lat. cyclus, cf. it. ciclo, fr. cycle, gr. kyklos – cerc].
(Dicţionar de neologisme)

CÍCLU1 s. n. 1. succesiune, şir de fenomene, de stări, de manifestări care se produc în cadrul unui proces repetabil totdeauna în aceeaşi ordine. o teoria ~ ului istoric = teorie care susţineprocesul istoric se desfăşoară în cerc închis, printr-o „veşnică întoarcere”. ♢ serie, număr de luni, ani etc. după care se reproduc constant anumite fenomene. ♢ serie de producţii literare, muzicale, de opere ştiinţifice etc. având o temă comună. 2. lanţ închis de atomi din molecula unei substanţe. 3. ansamblu de valori succesive luate de o mărime periodică în timpul unei perioade. o ~ pe secundă = herţ; ~ de producţie = perioadă în decursul căreia obiectele muncii trec prin toate fazele procesului de producţie, până la stadiul de produs finit; (agr.) perioada de la pregătirea terenului până la recoltarea, livrarea sau depozitarea producţiei. (< fr. cycle, lat. cyclus)
(Marele dicţionar de neologisme)

-CICLU2 elem. cicl(o)-.
(Marele dicţionar de neologisme)

cíclu s. n. (sil. -clu), art. cíclul; pl. cícluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CÍCLU s. 1. (ASTRON.) (înv.) crâng, crug. (~ul lunii.) 2. (FIZ.) ciclu pe secundă v. hertz. 3. v. menstruaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci cic cicl

Cuvinte se termină cu literele: lu clu iclu