cin dex - definiţie, sinonime, conjugare
CIN1, cinuri, s.n. (Înv.) 1. (În societatea medievală) Poziţie socială înaltă. ♦ Stare socială. 2. Ordin preoţesc sau călugăresc; tagmă. – Din sl. cinŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIN2, cinuri, s.n. (Înv. şi reg.) Luntre mică (pescărească). – Din scr. čun.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIN ~uri n. înv. Treaptă într-o ierarhie (administrativă, diplomatică sau militară); stare socială; rang. /<sl. cinu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cin (cínuri), s.n. – Luntre, barcă. Sb. čun (Cihac, II, 52). – Der. cinac, s.n. (barcă), din sb. čunak. Cuvinte care se folosesc de-a lungul Dunării.
(Dicţionarul etimologic român)

cin (cínuri), s.n. – 1. Clasă, rang, categorie. – 2. Breaslă, corporaţie. – 3. Situaţie, poziţie, funcţie. Sl. činŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 52); Cf. mag. csin. – Der. încinuit, adj. (înv., afiliat unei corporaţii sau unui ordin); cinovnic, s.m. (funcţionar, vînzător), din rus. činovnik (sec. XIX, astăzi rar).
(Dicţionarul etimologic român)

CIN- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „câine”, „în legătură cu câinii”. [Var. chino-, cine-, cino-. / < fr. cyno-, cf. gr. kyon, kynos].
(Dicţionar de neologisme)

cin (ordin preoţesc, luntre) s. n., pl. cínuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CIN s. (BIS.) tagmă, (înv.) ceată, schimă. (~ul preoţesc.)
(Dicţionar de sinonime)

CIN s. (Olt.) pream. (~ul este o luntre mică.)
(Dicţionar de sinonime)

CIN s. v. bandă, breaslă, buluc, ceată, cârd, corporaţie, demnitate, droaie, funcţie, gloată, grămadă, grup, îndeletnicire, meserie, mulţime, ocupaţie, pâlc, post, poziţie, profesiune, rang, serviciu, slujbă, stol, tagmă, treaptă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci

Cuvinte se termină cu literele: in