cinste
[Sinonime]
CÍNSTE s.f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ♢ Expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări şi garanta autenticitatea unei afirmaţii făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, consideraţie, preţuire. ♢ Loc. adv. Cu cinste = în mod onorabil, după merit. ♢ Expr. A da cinstea pe ruşine = a se face de ruşine, a se compromite. 2. Onoare, favoare. ♢ Loc. adv. În cinstea (cuiva sau a ceva) = pentru a onora (pe cineva sau ceva), spre lauda sau preamărirea (cuiva sau a ceva). ♢ Expr. A-i face cinste (cuiva) = a servi cuiva spre laudă, a-i face onoare. 3. Ceremonial, paradă, fast. III. (Concr.; pop.) 1. Dar, cadou, plocon. ♢ Loc. adj. Pe cinste = care este foarte bun, foarte frumos; grozav, straşnic. 2. Ospăţ, ospătare (în care predomină băutura). ♢ Expr. A face cinste = a oferi cuiva de băut (şi de mâncat) într-un local, plătindu-i consumaţia; a trata, a cinsti. ♦ Băutură alcoolică. – Din sl. čĩştĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CÍNST//E f. 1) Calitate morală şi sentiment al demnităţii, dreptăţii şi conştiinciozităţii, care servesc drept călăuză în conduita omului; caracter onest; onestitate; probitate; integritate. E de o ~ ireproşabilă. 2) Sentiment de înalt respect faţă de o persoană; consideraţie; deferenţă; condescendenţă. ♢ Cu ~ a) aşa cum se cuvine; b) în mod conştiincios. A trăi cu ~ a) a trăi fiind stimat; b) a trăi cinstit. A da ~ea pe ruşine a-şi pierde reputaţia; a se compromite. ~ şi slavă formulă folosită pentru a sublinia stima deosebită de care se bucură cineva sau ceva. Pe ~ea mea!, pe cuvânt de ~ formule folosite pentru a întări o afirmaţie. 3) Statornicie în sentimente şi în obligaţii; fidelitate. 4) Stare a unei persoane virgine; feciorie; virginitate. 5) Semn distinctiv care se acordă cuiva pentru merite recunoscute; onoare. ♢ Cu ~ cu onoare. De ~ care face cuiva onoare. În ~ea cuiva (sau a ceva) în onoarea, spre lauda cuiva sau a ceva. A avea ~ea să... a avea fericita ocazie. A-i face cuiva ~ a face ca cineva să fie demn de respect, de laudă. 6) pop. Totalitate a regulilor respectate în cursul unei ceremonii. A fost primit cu multă ~. 7) Ospătare a cuiva (în semn de recunoştinţă), mai ales, cu băuturi alcoolice. ♢ A face ~ a trata pe cineva (în semn de recunoştinţă) cu băutură (şi cu mâncare); a cinsti. 8) înv. Dar făcut cuiva pentru un serviciu. ♢ În ~ în dar; drept plocon. Pe ~ (făcut) conştiincios; excelent; după toate regulile. [G.-D. cinstei] /<sl. ţisti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
cínste s.f. – 1. Onoare, probitate, integritate. – 2. Onoare, prestigiu. – 3. Onoare, cuminţenie, castitate, neprihănire. – 4. Onoare, demnitate, distincţie. – 5. Onoare, consideraţie, respect, stimă. – 6. Dar, cadou, plocon. – 7. Invitaţie, poftire la băutură sau mîncare. – 8. Funcţie, slujbă, demnitate. – 9. (Pl.) Dar propter nuptias oferit de rudele miresii. Sl. čĭstĭ „veneraţie” (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 52); čistiti „respectat.” N pare să se fi introdus din epoca sl., prin contaminare cu čęstĭ „parte, soartă” (DAR). Der. cinsteş, adj. (onest, drept; demn; impunător, mîndru); cinstaş, s.m. (persoană care oferă un dar miresei); cinsteţ (var. cinstelnic), adj. (cinstit; distins), de la vreun nume de plantă sl., ca rut. čistec, pol. czysciec, sb. čistac, cf. Berneker 158 şi DAR; cinsti, vb. (a onora, a respecta; a venera; a adora; a ţine, a păstra, a respecta; a onora, a acorda distincţii, a distinge, a recompensa; a face cadou, a dărui; a invita, a pofti, a oferi mîncare sau băutură; a închina paharul), din sl. čistiti, cu evoluţie semantică paralelă lui cinste; cinstit, adj., (respectabil, distins, venerabil, demn; onest, drept, corect; înv., nobil; f. curată, castă, pură, inocentă, neprihănită; fam., cherchelit, afumat); cinstitor, adj. (politicos, amabil; care cinsteşte); necinste, s.f. (dezonoare, ruşine, terfelire, lipsă de onestitate); necinsti, vb. (a dezonora, a păta; a profana; a dezonora, a viola, a forţa, a silui), necinstit, adj. (dezonorat; incorect; profanat; f. violată; siluită); necinstitor, adj. (lipsit de respect; siluitor); descinsti, vb. (rar, a dezonora, ca silui).
(Dicţionarul etimologic român)
cínste s. f., g.-d. art. cínstei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CÍNSTE s. 1. corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate, (livr.) probitate, (rar) onorabilitate, (înv.) onestitate, onestie, (înv. şi reg. fig.) curăţenie, curăţie. (E de-o ~ ireproşabilă.) 2. sinceritate, (livr.) francheţe, lealitate, loialitate, (înv.) sadacat. (E de-o ~ dezarmantă.) 3. v. virginitate. 4. credinţă, devotament, fidelitate, statornicie, (livr.) lealitate, loialitate, (înv. şi reg.) priinţă. (~ soţiei faţă de soţul ei.) 5. v. apreciere. 6. v. glorie. 7. favoare, onoare, privilegiu, (pop. şi fam.) hatâr. (I se face ~ de a fi invitat la solemnitate.) 8. v. pompă.
(Dicţionar de sinonime)
CÍNSTE s. v. atenţie, cadou, dar, surpriză.
(Dicţionar de sinonime)
CINSTEA-FÉTEI s. v. ruşinea-fetei.
(Dicţionar de sinonime)
CINSTEA-FEMÉILOR s. v. ruşinea-fetei.
(Dicţionar de sinonime)
CINSTEA-CÂMPULUI s. v. ştevie.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Cinste ≠ necinste, ruşine, corupţie
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CÍNST//E f. 1) Calitate morală şi sentiment al demnităţii, dreptăţii şi conştiinciozităţii, care servesc drept călăuză în conduita omului; caracter onest; onestitate; probitate; integritate. E de o ~ ireproşabilă. 2) Sentiment de înalt respect faţă de o persoană; consideraţie; deferenţă; condescendenţă. ♢ Cu ~ a) aşa cum se cuvine; b) în mod conştiincios. A trăi cu ~ a) a trăi fiind stimat; b) a trăi cinstit. A da ~ea pe ruşine a-şi pierde reputaţia; a se compromite. ~ şi slavă formulă folosită pentru a sublinia stima deosebită de care se bucură cineva sau ceva. Pe ~ea mea!, pe cuvânt de ~ formule folosite pentru a întări o afirmaţie. 3) Statornicie în sentimente şi în obligaţii; fidelitate. 4) Stare a unei persoane virgine; feciorie; virginitate. 5) Semn distinctiv care se acordă cuiva pentru merite recunoscute; onoare. ♢ Cu ~ cu onoare. De ~ care face cuiva onoare. În ~ea cuiva (sau a ceva) în onoarea, spre lauda cuiva sau a ceva. A avea ~ea să... a avea fericita ocazie. A-i face cuiva ~ a face ca cineva să fie demn de respect, de laudă. 6) pop. Totalitate a regulilor respectate în cursul unei ceremonii. A fost primit cu multă ~. 7) Ospătare a cuiva (în semn de recunoştinţă), mai ales, cu băuturi alcoolice. ♢ A face ~ a trata pe cineva (în semn de recunoştinţă) cu băutură (şi cu mâncare); a cinsti. 8) înv. Dar făcut cuiva pentru un serviciu. ♢ În ~ în dar; drept plocon. Pe ~ (făcut) conştiincios; excelent; după toate regulile. [G.-D. cinstei] /<sl. ţisti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
cínste s. f., g.-d. art. cínstei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CÍNSTE s. 1. corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate, (livr.) probitate, (rar) onorabilitate, (înv.) onestitate, onestie, (înv. şi reg. fig.) curăţenie, curăţie. (E de-o ~ ireproşabilă.) 2. sinceritate, (livr.) francheţe, lealitate, loialitate, (înv.) sadacat. (E de-o ~ dezarmantă.) 3. v. virginitate. 4. credinţă, devotament, fidelitate, statornicie, (livr.) lealitate, loialitate, (înv. şi reg.) priinţă. (~ soţiei faţă de soţul ei.) 5. v. apreciere. 6. v. glorie. 7. favoare, onoare, privilegiu, (pop. şi fam.) hatâr. (I se face ~ de a fi invitat la solemnitate.) 8. v. pompă.
(Dicţionar de sinonime)
CÍNSTE s. v. atenţie, cadou, dar, surpriză.
(Dicţionar de sinonime)
CINSTEA-FÉTEI s. v. ruşinea-fetei.
(Dicţionar de sinonime)
CINSTEA-FEMÉILOR s. v. ruşinea-fetei.
(Dicţionar de sinonime)
CINSTEA-CÂMPULUI s. v. ştevie.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Cinste ≠ necinste, ruşine, corupţie
(Dicţionar de antonime)