cintre
CÍNTRU, cintre, s.n. Partea concavă a unei bolţi sau a unui arc; cofraj sau construcţie provizorie pe care se toarnă sau care susţine o boltă sau un arc în construcţie. – Din fr. cintre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CÍNTR//U ~e n. arhit. 1) Parte concavă interioară a unei bolţi sau a unui arc. 2) Cofraj care serveşte drept bază la construirea unei bolţi sau a unui arc. /<fr. cintre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CÍNTRU s.n. (Constr.) Partea concavă a unei bolţi sau a unui arc; cofrajul pe care se zideşte sau pe care se toarnă o boltă. [< fr. cintre].
(Dicţionar de neologisme)
CÍNTRU s. n. partea concavă a unei bolţi, a unui arc; cofraj pentru turnarea acestora. (< fr. cintre)
(Marele dicţionar de neologisme)
cíntru s. n., art. cíntrul; pl. cíntre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CÍNTR//U ~e n. arhit. 1) Parte concavă interioară a unei bolţi sau a unui arc. 2) Cofraj care serveşte drept bază la construirea unei bolţi sau a unui arc. /<fr. cintre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
CÍNTRU s. n. partea concavă a unei bolţi, a unui arc; cofraj pentru turnarea acestora. (< fr. cintre)
(Marele dicţionar de neologisme)
cíntru s. n., art. cíntrul; pl. cíntre
(Dicţionar ortografic al limbii române)