ciobârnac dex - definiţie, sinonime, conjugare

ciobârnac

ciobîrnác (-ce), s.n. – 1. Hîrdău, ciubăr. – 2. Par care serveşte la transportat ciubere. Mag. csöbörnek „de ciubăr”, de la csöbör „ciubăr” (Scriban, Arhiva, 1912; DAR). De la aceeaşi rădăcină provine ciobîrlac, s.n. (linguroi), care pare a fi deformare de la cuvîntul anterior.
(Dicţionarul etimologic român)

ciobârnác, ciobârnáce, s.n. (reg.) 1. par lung; ciomag mare, gros şi lung folosit pentru transportarea căldărilor şi hârdaielor. 2. (reg.) ciubăr, hârdău pentru murat varza sau pentru lături.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ci cio ciob cioba ciobar

Cuvinte se termină cu literele: ac nac rnac arnac barnac