ciobănească dex - definiţie, sinonime, conjugare
CIOBĂNÉSC, -EASCĂ, ciobăneşti, adj. Care aparţine ciobanului, privitor la cioban, specific ciobanului. ♢ Câine ciobănesc = rasă de câine mare şi puternic, folosită de obicei pentru paza turmelor şi a stânii. – Cioban +suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIOBĂN//ÉSC ~eáscă (~éşti) Care ţine de ciobani; propriu ciobanilor; păstoresc. Câine ~. /cioban + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CIOBĂN//Í ~ésc 1. intranz. A practica ocupaţia de cioban; a fi cioban. 2. tranz. A face să se ciobănească. /Din cioban
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CIOBĂN//Í mă ~ésc intranz. A deveni cioban. /Din cioban
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CIOBĂNEÁSCĂ f. mai ales art. 1) Dans popular executat de bărbaţi, fiecare din ei ţinând o bâtă în mână, şi însoţit de strigături; mocănească. 2) Melodie după care se execută acest dans. /cioban + suf. ~ească
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciobăni, ciobănesc v.t. a viola. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ciobănésc adj. m., f. ciobăneáscă; pl. m. şi f. ciobănéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ciobăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciobănésc, imperf. 3 sg. ciobăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciobăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CIOBĂNÉSC adj. v. pastoral.
(Dicţionar de sinonime)

CIOBĂNÍ vb. a păstori, (înv. şi reg.) a păcurări. (~ de mai mulţi ani.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci cio ciob cioba cioban

Cuvinte se termină cu literele: ca sca asca easca neasca