ciobănit dex - definiţie, sinonime, conjugare
CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIOBĂNÍT s.n. Ciobănie. – V. ciobăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CIOBĂN//Í ~ésc 1. intranz. A practica ocupaţia de cioban; a fi cioban. 2. tranz. A face să se ciobănească. /Din cioban
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CIOBĂN//Í mă ~ésc intranz. A deveni cioban. /Din cioban
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciobăni, ciobănesc v.t. a viola. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ciobăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciobănésc, imperf. 3 sg. ciobăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciobăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ciobănít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CIOBĂNÍ vb. a păstori, (înv. şi reg.) a păcurări. (~ de mai mulţi ani.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci cio ciob cioba cioban

Cuvinte se termină cu literele: it nit anit banit obanit