ciobacă dex - definiţie, sinonime, conjugare

ciobacă

CIOBÁCĂ, ciobace, s.f. (Reg.) Luntre pescărească rudimentară, de obicei scobită dintr-un trunchi de copac. – Din ucr. čobak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIOBÁ//CĂ ~ce f. înv. Luntre pescărească făcută dintr-un trunchi de copac scobit. [Sil. cio-ba-] /<ucr. ţobak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciobácă (-ắci), s.f. – Luntre scobită dintr-un trunchi de copac. Mag. csobák, rut. čobak „vas de lemn” (DAR). Din aceeaşi rădăcină (sl. čbanĭ) mag. csobány, de unde rom. cioban, s.n. „vas de lemn”, şi sb. čobanija, de unde rom. ciobănie, s.f. (Trans., vas de lemn), pronunţat ciobăñe. Cf. ciovei.
(Dicţionarul etimologic român)

ciobácă s. f. (sil. cio-), g.-d. art. ciobácei; pl. ciobáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ci cio ciob cioba ciobac

Cuvinte se termină cu literele: ca aca baca obaca iobaca