ciobire dex - definiţie, sinonime, conjugare
CIOBÍ, ciobesc, vb. IV. Tranz. A ştirbi, a sparge în parte sau a crăpa un obiect casant. – Din ciob.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIOBÍRE, ciobiri, s.f. Acţiunea de a ciobi şi rezultatul ei. – V. ciobi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CIOB//Í ~ésc tranz. (obiecte casante) 1) A preface în cioburi; a sparge în bucăţi. 2) A face să piardă o parte din margine; a ştirbi. /Din ciob
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciobi, ciobesc v.t. a consuma băuturi alcoolice. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ciobí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciobésc, imperf. 3 sg. ciobeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciobeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ciobíre s. f. (sil. cio-), pl. ciobíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CIOBÍ vb. 1. a (se) ciocni, a (se) ştirbi. (S-a ~ un pahar din serviciu.) 2. v. sparge.
(Dicţionar de sinonime)

CIOBÍRE s. 1. ciobit, ciocnire, ştirbire. (~ a unui pahar.) 2. v. spargere.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci cio ciob ciobi ciobir

Cuvinte se termină cu literele: re ire bire obire iobire