cioc dex - definiţie, sinonime, conjugare

cioc

[Sinonime]
CIOC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri (repetate) într-un obiect sau într-un material dur. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIOC2, ciocuri, s.n. 1. Partea anterioară, terminală, lunguiaţă şi cornoasă a capului păsărilor, care înlocuieşte sistemul dentar; plisc, clonţ. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrană care încape o dată în cioc (1). ♦ Fig. Gură a omului. 2. Parte sau prelungire ascuţită a unor obiecte; capăt, vărf (ascuţit). 3. Barbişon, ţăcălie. ♢ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a minţi sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = plantă erbacee cu frunzele păroase, adânc crestate şi cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mică planta erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ, cu frunze compuse, flori roşii, roz sau albe şi fructe lungi, asemănătoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-întors = pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru, cu ciocul lung, subţire şi uşor arcuit în sus, cu picioarele înalte (Recurvirostra avosetta). – Cf.alb. č o k, rom. c i o c 1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIOC1 interj. (se foloseşte, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de loviturile scurte, sacadate într-un obiect tare). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CIOC2 ~uri n. 1) (la păsări) Formaţie cornoasă care constituie o prelungire a gurii; plisc; clanţ. ♢ ~ul-berzei plantă erbacee mirositoare, cu tulpina erectă, cu frunze digitat-lobate şi cu fructul o capsulă. ~-întors pasăre migratoare acvatică, de talie mare, cu plisc subţire, întors în sus, cu picioare lungi şi cu penaj alb-negru. 2) fig. Parte terminală alungită şi ascuţită a unui obiect; vârf. 3) Barbă mică şi ascuţită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; barbişon; ţăcălie. Om care poartă ~. 4) Gură subţiată şi alungită a unui vas. 5) depr. Gură a omului. /Cuv. autoht.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cioc interj. – Poc, boc; imită zgomotul produs de o lovitură ritmică sau cel puţin repetată. Se foloseşte de obicei cu duplicare cioc, cioc, sau alternanţa cioc, boc, cioc, poc. – Mr. cioc. Creaţie expresivă, ca boc, toc, poc, coincide cu alte formaţii de acelaşi tip, cf. rus. čok „zgomot produs de o izbitură”, de unde čokatsĭa „a ciocni paharele închinînd”, it. ciocco, fr. choc, sp. choque, etc. Cf. Schuchardt, ZRPh., XV, 104; Berneker 159. Der. cioc, s.n. (plisc, clonţ; fam., gură; vîrf, capăt; pinten; barbişon; mînerul cleştelui; parte încovoiată a mai multor instrumente; cîrlig, pană de încondeiat ouăle de Paşti; suviţă, cîrlionţ; Arg., înşelăciune, cursă), al cărui sens fundamental se explică prin zgomotul pe care îl produce ciocul, mai cu seamă atunci cînd păsările de curte îşi caută hrana, cf. mr. cioc „cioc”, megl. cioc „ciocan”, alb. čok „cioc”. S-au căutat, pentru acest cuvînt, origini în afara limbii rom.: un ciop, care ar proveni din pol. dziob, ceh. djob, rus. zob „guşă” (Cihac, II, 53); alb. čok (Meyer 448; Puşcariu, Lr.,, 265); lat. *tiucus, din gr. τύϰος (Philippide, Bausteine, 56; Philippide, II, 705; Pascu, I, 192). Totuşi nu este necesar să se caute atît de departe, deoarece în sl. au fost foarte productive rădăcinile čok-, čuk-, čikati „a lovi”; însă este mai potrivită posibilitatea unei creaţii spontane a rom., cf. Rosetti, II, 114. Ciocancă, s.f. (cîrlig, cange), poate fi un amestec de la cioc şi cange (DAR). Ciocot, s.n. (ciucure; titirezul morii de grîu). – Der. ciocoti, vb. (despre păsări, a-şi căuta hrana; despre animale, a mînca; a face zgomot mîncînd; a face zgomot lucrînd); der de la cioc, ca bocoti de la boc; ciocotniţă, s.f. (vorbăreţ, gureş; parazit, linge-blide, pomanagiu), cf. ciocoi; ciocotniţi, vb. (înv., a trăi ca un parazit). Ciocoroi, s.n. (cîrlig, cange). Ciuc, s.n. (tîrnăcop), cf. bg. čuk „ciocan”. – Der. ciuceu, s.n. (Trans., secure). Cf. cioacă, ciocălău, ciocan, ciocni, ciochină, ciorchină, ciocîrlan, ciucă, ciucure.
(Dicţionarul etimologic român)

ciocu’ mic şi pasul mare expr. (adol.) taci şi pleacă! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ciocu’ mic şi jocul de glezne expr. (mil.) executaţi ordinul fără comentarii! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ciocu’ mic expr. (vulg.) taci!, linişte!, gura! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ciócul-bérzei (bot.) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cioc-întórs (zool.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cioc/cioc-cióc interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cioc s. n., pl. ciócuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cioc-póc v. cioc-boc
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ciócul-cocórului/ciócul-cucoárei (bot.) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cioc1 adv. (reg.) nimic; deloc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

cioc2, cioci, s.m. (reg.; la pl.) cucuruz cules de pe cocean.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
CIOCUL-CIÓRII s. v. surguci.
(Dicţionar de sinonime)

CIOC interj. toc! (~!, ~! se aude la uşă.)
(Dicţionar de sinonime)

CIOC s. 1. clonţ, plisc, (înv. şi reg.) rost, (reg.) cioclonţ, ciup, clanţ, clobanţ, flisc. (~ al unei păsări.) 2. (prin Transilv. şi Ban.) tic. (~ al găinii.) 3. barbişon, bărbuţă, ţăcălie, (franţuzism rar) barbişă. (Un domn care poartă ~.) 4. v. vârf. 5. v. căpăţână. 6. (BOT.) ciocul-berzei = a) (Geranium pratense) greghetin, (Bucov.) săgeţică, (Mold.) pliscul-cucoarei; b) (Geranium lucidum) (reg.) pliscul-berzei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei; ciocul-cucoarei (Erodium cicutarium) = pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, (reg.) bănat, cucute (pl.), cumătră, greghetin, ciocul-berzei, clonţul-cocostârcului, floarea-vinului, pliscul-berzei. 7. (ORNIT.) cioc-întors (Recurvirostra avosetta) = năvodar, (reg.) săbiuţă. 8. (MED.) cioc de papagal v. osteofit.
(Dicţionar de sinonime)

CIOC s. v. ciorap, măsea.
(Dicţionar de sinonime)

CIOCUL-PĂSĂRII s. v. surguci.
(Dicţionar de sinonime)

CIOCUL-BÉRZEI s. v. ciocul-cucoarei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei.
(Dicţionar de sinonime)

PASĂRE-CU-CIOC-ÎNCRUCIŞÁT s. v. forfecuţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci cio

Cuvinte se termină cu literele: oc ioc