ciolac

CIOLÁC, -Ă, ciolaci, -ce, adj. (Reg.; despre mâini, picioare; p. ext. despre oameni) Ciung; schilod; paralizat. – Din tc. çolak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIOLÁ//C ~că (~ci, ~ce) înv. 1) (despre mâini) Care este retezat; ciunt. 2) (despre persoane) Care are o mână retezată; care nu are o mână. /<turc. çolak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciolác (cioláci), s.m. – 1. Mutilat, invalid, şchiop, ciung. – 2. (Arg.) La jocul de cărţi, valet, fante. Tc. çulak (Cihac, II, 566; Roesler 608; Şeineanu, II, 131; Lokotsch 437; Ronzevalle 79); cf. alb. tsoljak, bg., sb. çolak. – Der. ciolnav, adj. (bolnav, beteag) prin contaminare cu bolnav; ciolăci, vb. (a mutila).
(Dicţionarul etimologic român)

ciolác adj. m., pl. cioláci; f. sg. ciolácă, pl. cioláce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CIOLÁC adj., s. v. ciung, ciunt.
(Dicţionar de sinonime)