ciolan dex - definiţie, sinonime, conjugare

ciolan

[Sinonime]
CIOLÁN, ciolane, s.n. 1. Os (mare) de animal (tăiat, cu sau fără carne pe el) sau (fam.) os de om. ♦ Expr. A da (cuiva) un ciolan de ros = a da (cuiva) posibilitatea de a obţine avantaje sau profituri materiale. A umbla după ciolan = a umbla după profituri materiale. A scăpa ciolanul din mână = a pierde o situaţie avantajoasă. 2. (Fam.) Membru al corpului; (la pl.) schelet al corpului. ♢ Expr. A i se muia (cuiva) ciolanele = a-i slăbi puterile, a se moleşi. A-i trece (cuiva) ciolan prin ciolan = a fi foarte obosit. A-i rupe (sau a-i frânge, a-i muia cuiva) ciolanele = a bate tare (pe cineva). A-i putrezi (cuiva) ciolanele = a fi mort (de mai multă vreme). A-i rămâne ciolanele (pe) undeva = a muri departe de casă, prin locuri străine. 3. (Reg.) Obadă (a roţii de car). – Din sl. članŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIOLÁN ~e n. 1) Os de animal tăiat. ♢ A da (cuiva) un ~ de ros a promova pe cineva într-un post avantajos, din care se poate trage anumite foloase. A scăpa ~ul din mână a pierde o situaţie privilegiată. A umbla după ~e a căuta venituri uşoare. 2) Parte a corpului omenesc; mădular; membru. 3) Parte constitutivă a scheletului; os. ♢ A-şi odihni ~ele a se întinde pentru odihnă. A-i trece (cuiva) ~ prin ~ a fi foarte obosit. A i se muia ~ele a se slei de puteri. A-i rupe (sau a-i muia, a-i frânge) (cuiva) ~ele a bate foarte tare (pe cineva). A-i putrezi ~ele a fi mort de mult timp. A-i rămâne ~ele (pe undeva) a muri prin străini. /<sl. ţlanu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ciolán (cioláne), s.n. – 1. Os; se spune în special despre oasele lungi ale membrelor. – 2. La roata de car, obadă. – 3. (Arg.) Zar. Sl. članŭ „membru” (Cihac, II, 55; DAR), de unde rus. člen „membru”, care de asemenea a circulat în rom., în prima parte a sec. XIX, cilen, s.m. (membru al unui tribunal). – Der. ciodolan (var. şodolan), s.n. (os lung); ciolănos, adj. (slăbănog). Aceleiaşi rădăcini par a-i aparţine ciolhă, s.f. (trunchi găunos; organ genital al iepei), şi cioloagă, s.f. (mîrţoagă), cuvînt care pare contaminat cu mîrţoagă. Cioloboc, s.n. (labă de porc), explicat de Drăganu, Dacor, II, 900, drept combinaţie între ciolan, labă, şi suf. -oc, este un cuvînt obscur, probabil legat de cioloboacă, s.f. (reziduu, rest), care nu se explică prin intermediul etimonului anterior, şi ciolobot, s.m. (plantă, Centaurea spinulosa).
(Dicţionarul etimologic român)

ciolan, ciolane (s.n.) 1. (deţ.) cheie. 2. funcţie, poziţie aducătoare de avantaje materiale. 3. (reed.) însemnul purtat de un delincvent minor cu funcţie administrativă sau de comandă în cadrul grupului de minori din institutul de reeducare în care este internat. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ciolán s. n., pl. cioláne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CIOLÁN s. os, (prin Mold.) bodolan, (prin Bucov.) boldan, (prin Maram.) ciont. (I-a dat câinelui un ~.)
(Dicţionar de sinonime)

CIOLÁN s. v. mădular, membru, obadă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci cio ciol ciola

Cuvinte se termină cu literele: an lan olan iolan