cioplit dex - definiţie, sinonime, conjugare
CIOPLÍ, cioplesc, vb. IV. 1. Tranz. A desprinde, prin lovituri aplicate cu un instrument ascuţit, aşchii dintr-o bucată de lemn, de piatră etc., pentru a da materialului o formă oarecare; a ciocârti. ♦ Spec. A sculpta. 2. Tranz. Fig. A aduce îmbunătăţiri (stilistice, de exprimare etc.) unei lucrări (literare, ştiinţifice etc.); a cizela. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A căpăta deprinderi civilizate, a deveni politicos; a se cultiva, a se cizela. – Din bg. čoplja, scr. čopljiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIOPLÍT s.n. Faptul de a (se) ciopli. – V. ciopli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CIOPL//Í ~ésc tranz. 1) (lemne, pietre etc.) A tăia desprinzând aşchii sau bucăţi (pentru a da o anumită formă); a ciocârti. 2) fig. (texte) A îmbunătăţi prin redactare minuţioasă; a cizela; a şlefui. 3) A face să se cioplească. /<bulg. ţoplja, ţopljiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CIOPL//Í mă ~ésc intranz. (despre persoane) A-şi forma deprinderi de comportare politicoasă; a deveni manierat; a se şlefui; a se cizela; a se civiliza. /<bulg. ţoplja, ţopljiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cioplí (cioplésc, cioplít), vb. – 1. A tăia, a ciocîrti. – 2. A coji, a decoji. – 3. A cizela, a sculpta. – 4. A educa, a şlefui. – 5. (Refl.) A se rafina, a se cizela. – Mr. ciuplescu. Sl. čepiti -pljǫ, -piši „a sparge; a rupe” (Cihac, II, 55; Densusianu, HLr., 365; DAR); cf. sb. čòpliti „a sparge”, bg. čoplijă „a răzui”, mag. csaplálni „a tăia”. Din mag. par a deriva cioplaş, s.n. (semn care se face pe copaci, fr. martelage); ceaplău, s.n. (şfichi, pleasnă de bici); cf. Lacea, Dacor., II, 900; cioplău, s.n. (Trans., Banat, furcă), cf. Drăganu, Dacor., III, 712. Der. ciopleală, s.f.(acţiunea de a tăia, a coji, a sculpta, a educa); cioplitor, s.m. (tăietor, tîmplar; pietrar, sculptor); cioplitor, s.n. (daltă); cioplitoare, s.f. (teslă; rindea lungă; cuţit); cioplaş, s.m. (pietrar); ciopleică, s.f. (daltă); cioplitură, s.f. (piatră sau lemn dăltuite; sculptură); necioplit, adj. (incult).
(Dicţionarul etimologic român)

cioplí vb. (sil. -pli), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cioplésc, imperf. 3 sg. ciopleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciopleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cioplít s. n. (sil. -plit)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CIOPLÍ vb. 1. a struji, (Mold., Bucov. şi Ban.) a cio-cârti. (~ lemnul cu cuţitul, cu barda.) 2. v. sculpta.
(Dicţionar de sinonime)

CIOPLÍ vb. v. civiliza, cizela, cultiva, rafina, stila, stiliza.
(Dicţionar de sinonime)

CIOPLÍT adj. v. sculptat.
(Dicţionar de sinonime)

CIOPLÍT s. 1. v. cioplire. 2. v. sculptare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Cioplitnecioplit
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ci cio ciop ciopl ciopli

Cuvinte se termină cu literele: it lit plit oplit ioplit