cioran dex - definiţie, sinonime, conjugare

cioran

ciorán (-ni), s.m. – (Arg.) Hoţ, borfaş. Ţig. čor „hoţ”, cu suf. -an. – Der. ciorănie, s.f. (hoţie); ciordi, vb. (a fura, a şterpeli), din ţig. čor- , aorist čordom „a fura” (Graur, Rom., LII, 565; Graur 186; Juilland 162), cf. ţig., sp. chorar „a fura”, choruy „a fura” (Besses 64); ciordeală, s.f. (furtişag); ciorditor, s.m. (hoţ); cioreca, vb. (Trans. de Nord, a fura); ciorti, vb. (a fura); ciordăni, vb. (a fura cu pretextul de a veni cu colindul), compunere umoristică de la ciordi cu iordăni, pe care DAR o interpretează numai în sensul ultimului cuvînt. Toţi termenii aparţin argoului. Ciorîng, s.m. (păstor) reprezintă gen. de la acelaşi cuvînt ţig. čorango „de hoţ” (Tiktin; Drăganu, Dacor., VII, 132); der. ciorînglav, s.m. (poreclă dată ţiganilor; plantă nedeterminată), cu o terminaţie greşit identificată, probabil ţig. (Tiktin; DAR; Graur 138); sensul de „plantă” este o confuzie cu ciornoglav, din bg. černoglava „cu capul negru”.
(Dicţionarul etimologic român)

cioran, -că, ciorani, -ce s.m., s.f. 1. ţigan. 2. hoţ. 3. individ zgârcit. 4. (deţ.) deţinut care refuză să-şi împartă pachetul de alimente cu vecinii de celulă. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)


Cuvinte care încep cu literele: ci cio cior ciora

Cuvinte se termină cu literele: an ran oran ioran